Accesibilitatea este unul dintre principiile fundamentale ale Convenției Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, reprezentând o precondiție pentru a da posibilitate acestor persoane să se bucure pe deplin de toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Astfel, pentru a permite persoanelor cu dizabilități să participe pe deplin la toate aspectele vieții, documentul Convenției prevede realizarea măsurilor corespunzătoare pentru a asigura accesul egal al acestor persoane la mediul fizic, la transport, informație și mijloace de comunicare, atât în zonele urbane, cât și rurale. Aceste măsuri, care includ identificarea și eliminarea obstacolelor și barierelor față de accesul deplin, trebuie aplicate, printre altele, la (i) clădiri, drumuri, mijloace de transport și alte facilități interioare sau exterioare, inclusiv școli, locuințe, unități medicale și locuri de muncă; (ii) serviciile de informare, comunicații și de altă natură, inclusiv serviciile electronice și de urgență. 

Ratificarea acestei Convenții de către Republica Moldova în anul 2010, a marcat angajamentul în derularea schimbărilor importante în ceea ce privește incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități și respectarea și punerea în practică a principiilor Convenției, inclusiv pe dimensiunea de accesibilitate. Deși a trecut mai bine de un deceniu de la ratificarea Convenției, Republica Moldova înregistrează mai multe carențe în transpunerea prevederilor în practică, persoanele cu dizabilități continuând să se confrunte cu multiple bariere în accesarea unor servicii esențiale.

Conform ultimelor date ale  ,,Raportului de țară în domeniul egalității de gen Republica Moldova” , femeile și fetele cu dizabilități rămân printre cele mai marginalizate grupuri din societate și se confruntă cu forme de discriminare intersecțională ca cele în bază de gen, vârstă și dizabilitate. Acest lucru contribuie mai ales la creșterea probabilității ca fetele și femeile cu dizabilitate să fie excluse de la educație, locuri de muncă, politică și viața publică, accesul la justiție, precum și din exercitarea autonomiei în raport cu sănătatea lor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă.  La nivel de țară, nevoia neacoperită de servicii medicale este mai mare în rândul femeilor/fetelor din grupurile vulnerabile, ajungând la 43% în rândul femeilor/fetelor cu dizabilități.

Accesul la serviciile de sănătate reprezintă în general o problemă acută mai ales pentru fetele/ femeile  cu dizabilități locomotorii, fiind cauzat de lipsa infrastructurii de acces și a echipamentului spitalicesc corespunzător, dar și de accesul limitat la informare, ș.a. În raionul Ungheni locuiesc 399 persoane cu dizabilități locomotorii dintre care 243 sunt femei (60.90%). În acest context, scopul studiul este de a evalua nivelului de accesibilitate al femeilor și fetelor cu dizabilități locomotorii din raionul Ungheni la serviciile medicale, aplicând ca metodologie focus-grupul. Obiectivele generale ale studiului fiind:

• evaluarea gradului de accesibilitate la serviciile medicale al femeilor și fetelor cu dizabilități locomotorii;
• identificarea și descrierea detaliată a barierelor specifice întâmpinate de femeile/fetele cu dizabilități locomotorii în accesarea serviciilor medicale;
• evaluarea modului și nivelului de implicare a autorităților publice locale în abordarea acestei probleme, inclusiv la nivel de politici și programe bugetare;
• formularea recomandărilor pentru a îmbunătăți accesibilitatea femeilor și fetelor cu dizabilități locomotorii la serviciile medicale și a promova participarea și incluziunea socială a acestora. 

Sumar executiv

Per ansamblu, prezentul studiu a scos în evidență că necesitățile femeilor și fetelor cu dizabilități locomotorii nu sunt acoperite pe deplin de serviciile de sănătate. Problemele privind accesibilitatea la serviciile medicale pornesc mai ales de la infrastructura fizică a propriilor locuințe/a blocurilor de locuit și a mijloacelor de transport neadaptate care îngreunează foarte mult procesul de a efectua vizite la instituțiile medicale și de a beneficia nemijlocit de asistența medicală. Totodată, și lipsa accesibilității fizice în spitale și infrastructura medicală neadaptată la necesitățile femeilor/fetelor și băieților/bărbaților cu dizabilități fac ca programele de prevenire/profilaxie, tratament și recuperare să fie neaccesibile. Astfel, chiar și pentru efectuarea investigațiilor și analizelor de rutină femeile/fetele cu dizabilități locomotorii se ciocnesc de obstacole semnificative (lipsa fotoliilor ginecologice și stomatologice adaptate). Problema lipsei/limitelor de accesabilitate devine și mai acută pentru persoanele cu dizabilități locomotorii care locuiesc în afara orașului Ungheni, deoarece în localitățile rurale infrastructura de accesibilitate și transportul interurban este și mai puțin adaptat la necesitățile acestei categorii de cetățeni, iar dreptul de acces neîngrădit la servicii este încălcat și mai frecvent. 

Totodată, studiul relevă că implicarea autorităților publice locale în rezolvarea acestei probleme este limitată. Deși sunt abilitate prin lege să susțină prin diferite mijloace și mecanisme persoanele cu dizabilități locomotorii pentru a îmbunătăți accesul acestora la serviciile de sănătate, acest lucru nu se întâmplă la nivelul necesar. Suportul rămâne redus mai ales din cauza necunoașterii în profunzime a problemelor de accesibilitate la serviciile medicale pentru fetele/femeile cu dizabilități, resurselor financiare limitate, și prioritizării altor tipuri de cheltuieli. Nici serviciile specializate, destinate fetelor/femeilor cu dizabilități locomotorii, care oferă asistență socială la domiciliul sau susținere financiară nu acoperă integral spectru de nevoi cu care se confruntă acestea. Astfel, serviciile prestate de Echipa mobilă nu acoperă toate necesitățile medicale ale femeilor cu dizabilități locomotorii, și totodată numărul beneficiarelor rămâne încă limitat. Totodată, și în cazul  Serviciului Social de Suport monetar adresat familiilor/persoanelor defavorizate, care poate fi solicitat inclusiv de persoanele cu dizabilități locomotorii pentru echiparea și adaptarea locuințelor conform necesităților acestora, resursele financiare sunt plafonate la un nivel insuficient pentru a-și atinge obiectivele scontate în acest cazuri.

Soluționarea problemelor ce subminează accesibilitatea fetelor/femeilor cu dizabilități locomotorii la serviciile medicale reclamă necesitatea aplicării unei abordări integrate, care să vizeze dimensiunile privind accesul nediscriminatoriu, fizic, economic și informatic. Este esențial ca infrastructura locuințelor și a centrelor medicale, bunurile și serviciile medicale să fie disponibile și să răspundă necesităților fetelor/femeilor, fără a se admite un tratament discriminatoriu, iar informația privind bunurile și serviciile de sănătate, dar și facilitățile conexe de care pot beneficia, să fie distribuite într-un mod cât mai ușor accesibil. Doar țintind cont de toate aceste aspecte în ansamblu, se va putea asigura dreptul la sănătate și explicit accesul la îngrijire medicală corespunzătoare pentru fete/femei cu dizabilități locomotorii.

Descărcați studiul integral        Accesați infograficul

Documentul este elaborat în parteneriat dintre Alternative Sociale (Ungheni) și Expert-Grup (Chișinău), în cadrul proiectului EVA „Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni”, implementat de UN Women cu suportul financiar al Uniunii Europene.