Comentariul economic nr. 27

De ce am scris acest comentariu?

Ideea acestui comentariu a fost inspirata de o declaratie si un eveniment.

Declaratia apartine domnului Anatol Spivacenco, viceministru al agriculturii si industriei alimentare al Republicii Moldova: „Productia de carne in Republica Moldova a constituit 105 mii tone, in anul 2007, si a crescut cu 10 mii tone, fata de anul precedent. [...] cresterea productiei de carne s-a datorat mai multor factori, inclusiv crearii conditiilor mai favorabile pentru producatori. Intre acestea domnul Spivacenco a mentionat alocarea subventiilor in valoare de 15 mln lei, restabilirea fonului genetic, crearea a 17 ferme noi, procurarea animalelor de rasa, a utilajelor si abatoarelor”, informeaza Basa-press.

Evenimentul la care ne-am referit este sedinta Colegiului Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare (MAIA) din 5 februarie 2008, la care a participat si domnul Vasile Tarlev, prim-ministru al Republicii Moldova. Comunicatele de presa oficiale pe marginea acestui eveniment sunt, ca de obicei, scrise in nota triumfalista[i]. Anume trimufalismul inutil, frica de a constata adevaratele probleme si de a recunoaste faptul ca agricultura Moldovei este, pur si simplu, la pamant – acestea sunt elementele comune pentru declaratia vice-ministrului si constatarile facute de primul-ministru la Colegiul MAIA. Acestea releva persistenta unor clisee care domina gandirea de politica economica moldoveneasca si care impiedica utilizarea si fortificarea avantajelor competitive reale ale Moldovei. Sa le luam insa pe rand:

Imaginarul si realul

Productia de carne a crescut cu 10 mii tone? Posibil, noi nu dispunem de date statistice de exactitatea celor cu care opereaza oficialii MAIA. Dar credem ca este cinica constatarea ca productia ar fi crescut datorita „crearii conditiilor mai faborabile pentru producatori”. Cateva vizite aleatorii la fermele zootehnice ar invalida aceasta declaratie. Aceasta constatare ignora fenomenul de sacrificare in masa a septelului de vite si care, de fapt, a fost principala cauza a cresterii productiei de carne in 2007. Dupa cum arata estimarile preliminare ale unor sefi de directii agricole raionale, in unele raioane au fost sacrificate pana la 30% din septelul vitelor cornute detinute de gospodariile taranesti. In ansamblu pe economie in primele trei trimestre ale anului 2007 septelul de vite mari cornute s-a redus cu 12% fata de perioada corespunzatoare a anului 2006. Este greu de inteles cum cele 15 milioane de lei alocate de MAIA ca subventii pentru un numar de 60 de agenti economici din subsectorul zootehnic puteau crea „conditii mai favorabile pentru producatori”.

Am ajuns la sedinta colegiului MAIA, la care „prim-ministrul a mentionat ca, in pofida dificultatilor de care a avut parte Moldova in anul 2007 – seceta, mentinerea embargo-ului la exportul produselor agro-alimentare - a fost asigurata securitatea alimentara a tarii, iar terenurile agricole au fost prelucrate in mare parte. Acest fapt, in opinia sefului Executivului, constituie cea mai importanta realizare a Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare in anul 2007” [citat din comunicatul oficial].

Care insa sunt exact meritele MAIA nu este prea clar. Securitatea alimentara a tarii a fost asigurata in primul rand din importul sporit al produselor alimentare si din asistenta donatorilor externi. In 2007 importul de legume (in expresie monetara) a crescut cu 83%, al fructelor – cu 40%, al cerealelor – de 4 ori, a fainii – de 3 ori. Importurile de seminte si furaje au crescut ca valoare de 3,3 ori[ii]. Evident, in 2007 s-a observat o tendinta globala de majorare a preturilor la produsele agricole si alimentare, dar sporirea puternica a valorii importurilor in Moldova a fost determinata cam in proportie de 80% de cresterea cantitatilor fizice importate si numai in proportie de 20% de variatia componentei pret. Importurile au fost finantate in marea lor majoritate de veniturile private ale companiilor si cetatenilor, iar Guvernul abia daca a fost in stare sa formeze in timp util rezervele de grau.

Cat priveste asistenta acordata de partenerii externi, la care pe rand au facut apel MAIA, Guvernul si Presedintele Republicii Moldova, volumul sau total a fost de circa 16 milioane USD, desi aceasta se pare ca nu a fost pe potriva asteptarilor oficialilor si producatorilor agricoli[iii]. Evident, este o suma relativ mica comparativ cu alte proiecte de asistenta tehnica externa de utilitate dubioasa pentru Moldova, dar totusi asistenta acordata agricultorilor din exterior a fost mai mare decat ajutorul direct primit de la guvernul tarii. Deci care a fost rolul MAIA in asigurarea securitatii alimentare a tarii? In cel mai bun caz, unul minor.

Citim mai departe comunicatul de presa. MAIA a fost laudata de primul-ministru pentru faptul ca „terenurile agricole au fost prelucrate in mare parte”. Sintagma „in mare parte” este foarte potrivita, deoarece conform estimarilor bazate pe informatiile colectate de la directiile agricole raionale, aceasta „mare parte” variaza, in diferite raioane, intre 60% si 80% din totalul suprafetelor agricole. MAIA a putut influenta efectuarea la timp a lucrarilor in gospodariile agricole mari. Insa micile gospodarii taranesti si intreprinderile individuale au luat deciziile de a face sau nu lucrarile agricole tinand seama de resursele disponibile si nu de indicatiile MAIA. Evident, resurse proprii deosebit de consistente aceste gospodarii nu au de unde sa aiba, deoarece pe parcursul ultimilor ani au fost discriminate negativ in ceea ce priveste alocarea subventiilor. De exemplu, in 2006 intreprinderile individuale si gospodariile agricole au beneficiat de 26% din volumul total de subventiile bugetare, iar in 2007 de numai 13%. In toamna anului 2007 in multe sate s-a produs in adevarat exod al micilor fermieri care au emigrat la munci in Rusia si Ucraina pentru ca sa faca rost de resursele financiare de care au nevoie pentru efectuarea lucrarilor agricole.

„Vasile Tarlev a subliniat necesitatea implementarii unor actiuni consecutive in promovarea politicilor de consolidare a terenurilor agricole, fapt care, in opinia sa, va contribui la crearea conditiilor mai favorabile pentru obtinerea unei productii competitive, sustinerea mai pronuntata a producatorilor agricoli, dezvoltarea pietei produselor agricole, dezvoltarea pietei funciare, ajustarea sectorului agrar si a industriei agroalimentare la standardele europene, acordarea asistentei consultative si informationale”. [citat din acelasi comunicat] In acest amalgam de obiective urmarite de Guvern prin consolidarea terenurilor nu intotdeauna exista si legaturi cauzale reale. In general, consolidarea terenurilor agricole a devenit pentru actuala guvernare o veritabila mantra pe care o intoneaza in ultimii 7 ani.

Existenta unei legaturi intre „asistenta consultativa si informationala” si consolidarea terenurilor agricole este, in general, din domeniul imaginarului. „Ajustarea sectorului agrar si a industriei alimentare la standardele europene” presupune existenta unor sisteme avansate de certificare a calitatii si originii marfurilor agricole, de trasabilitate animaliera si vegetala si care nu au absolut nimic in comun cu suprafata medie a terenurilor lucrate. „Dezvoltarea pietei funciare” este un alt obiectiv urmarit de guvern prin consolidarea terenurilor. Pentru un economist insa este clar ca legatura cauzala are tocmai directie inversa: dezvoltarea pietei funciare (adica inlesnirea institutionala si regulatorie a tranzactiilor, inclusiv prin admiterea graduala a investitorilor straini pe piata) ar putea asigura pe termen mediu si lung consolidarea terenurilor prin intermediul unor tranzactii de vanzare-cumparare in care taranii ar primi preturi mai bune pentru loturile lor de teren agricol.

Este adevarat ca in tarile UE si CSI se observa o anumita legatura pozitiva intre suprafetele medii lucrate de interprinderile agricole mari si recoltele medii la hectar, dar aceasta legatura este limitata numai la cazul produselor cereale. Cat de mult nu si-ar consolida terenurile Moldova nu va dispune de suprafetele agricole pe care le are Rusia, Germania sau Kazahstanul. Or, avantajele comparative ale Republicii Moldova sunt mai degraba in ramurile de cultivare a legumelor si fructelor, care nu implica suprafete inalte, ci tehnologii agricole mai sofisticate. In cazul acestor produse, suprafata medie a terenurilor nu este un factor al competitivitatii.

Mai mult decat atat, in tarile Uniunii Europene, pe care guvernul atat de frecvent le invoca ca exemplu, gospodariile agricole mici au un rol extrem de important care nu se limiteaza doar la domeniul economic. Gospodariile agricole mici sunt importante pentru a asigura o valorificare „crutatoare” a terenurilor, a conserva mediul ambiant, a dezvolta turismul rural si a mentine traditiile si valorile culturale care isi au originea in mediul rural. In UE-27 ponderea gospodariilor agricole mici (cu suprafata sub 5 ha) in totalul exploatatiilor agricole variaza de la 9,3% in Finlanda, 22% in Germania si Belgia, 75% in Portugalia si Polonia pana la peste 90% in Romania si Bulgaria.

Un factor esential care determina numarul intreprinderilor agricole mici este ponderea populatiei rurale. In Republica Moldova, ponderea populatiei rurale este de peste 60%. Din cauza absentei economiei rurale neagricole majoritatea cetatenilor care inca nu au emigrat isi asigura viata din activitati agricole de subzistenta. In situatia cand acesti locuitori rurali nu au alternative economice fezabile, consolidarea terenurilor si urmarirea unei productivitati mai inalte a muncii va implica eliberarea fortei de munca care nu-si va gasi utilizare pe scara larga. Cu alte cuvinte, un cost al consolidarii terenurilor agricole va fi intensificarea presiunilor de emigrare asupra populatiei rurale.

Cu ambele maini pentru ...

„Potrivit Premierului, vulnerabilitatea ramurii agricole fata de riscurile naturii cere revizuirea sistemului existent de subventionare pentru sustinerea producatorului autohton si implementarea unui nou sistem de subventionare a producatorilor agricoli.” [din nou, citat din comunicatul oficial] Aici trebuie sa-i dam premierului dreptate si vom mentiona ca principiul de baza a sistemului de subventionare trebuie sa fie tratare echitabila a tuturor agentilor economici, indiferent de scara de activitate economica sau suprafata de teren cultivata. Totusi vom mai preciza ca, reducerea vulnerabilitatii ramurii agricole in fata factorilor climaterici implica si alte conditii, nu doar revizuirea sistemului de subventionare. Irigarea este un aspect special. Guvernul doreste restabilirea sistemului de irigare, dar in termeni strategici este clar ca o eventuala seceta de proportii ar putea compromite si resursele de apa pentru irigare. De exemplu, in sudul Moldovei nici un sistem de irigare nu ar putea satisface necesitatile de irigare pentru actuala structura a culturilor agricole. Daca schimbarile climaterice vor fi permanente, pentru Moldova va fi necesara revizuirea soiurilor si speciilor de plante cultivate, adoptand culturi mai rezistente la seceta, posibil ca chiar si unele culturi care acum par exotice. (Cu zece ani in urma si cresterea strutilor sau a nisetrului in Moldova pareau idei nebune, dar care azi sunt realizate de cateva ferme care practica aceasta activitate).

„In alta ordine de idei, seful Guvernului a evidentiat necesitatea reformarii calitative a ministerului, in cadrul implementarii Strategiei de reforma a administratiei publice centrale. Vasile Tarlev a specificat ca asigurarea unui management eficient al dezvoltarii sectorului agro-alimentar prin metodele vechi nu mai este posibila, fiind necesara elaborarea modelelor noi de administrare a proceselor de dezvoltare a ramurii. In context, Prim-ministrul a cerut urgentarea reorganizarii institutiilor din subordinea Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare, astfel ca urmare a implementarii Strategiei de reforma, sistemul administratiei in domeniul agro-alimentar sa corespunda standardelor europene, caracterizindu-se prin separarea functiilor de elaborare a politicilor de cele de implementare”. Super idee pe care o sustinem cu ambele maini! Reformarea calitativa insa ar putea sa fie insuficienta, impunandu-se probabil o adevarata revolutie in acest minister. Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare trebuie sa fie transformat dintr-o institutie care azi trimite circulare directiilor agricole raionale si acorda premii pentru aratul de toamna („metodele vechi”) intr-un veritabil Minister al Dezvoltarii Agricole si Ruruale.

--------------------------------------------------------------------------------
[i] http://gov.md/index.php?a=snews&n=1731&lng=ro
[ii] Vedeti nota informativa „Comertul exterior al Republicii Moldova, 2006-2007”, www.statistica.md/statistics/dat/1106/ro/Com_Ext_2006_2007_ro.rar.
[iii] Vezi http://www.un.md/drought/Drought%20Aid%20Tracking%20Table%207%20Dec20071.pdf