Comentariul economic nr. 10

Incepand cu 1 ianuarie 2007 asemenea genuri de activitate ca „transportul calatorilor cu automobile-taxi” sau „cresterea florilor si comercializarea lor” nu mai pot fi practicate pe baza patentei de intreprinzator. La 1 ianuarie 2008 si 1 ianuarie 2009 vor fi eliminate si alte genuri de activitate din regimul patentei de intreprinzator. Aceste prevederi au generat nemultumiri si chiar proteste stradale din partea detinatorilor de patente. Este oare revizuirea legii cu privire la patenta de intreprinzator judicioasa din punct de vedere economic si care vor fi implicatiile acestor decizii legislative?

La data de 7 iulie 2006, parlamentul a adoptat modificari si completari la Legea cu privire la patenta de intreprinzator. Modificarile au avut loc pe fundalul luptei cu fraudele economice care, dupa spusele oficialilor Ministerului Economiei, au fost depistate de catre organele de control la intreprinderile ce colaborau cu detinatorii de patente.

Insa practica arata ca masurile rigide precum sunt interdictiile, indiferent de natura sa sau de perioada in care au fost aplicate, sunt mereu o ambianta fertila pentru dezvoltarea unor conflicte si nemultumiri din partea tuturor partilor implicate. Modificarile efectuate anul trecut pretind a fi o reforma structurala a sectorului afacerilor mici. Cu toate acestea costurile sociale ale acestor masuri pot depasi cu mult estimarile de 2 miliarde lei pe care le invoca reprezentantii Ministerului Economiei drept lipsuri in bugetul de stat ca urmare a unor evaziuni care implica detinatorii de patente.

Cu toate ca implementarea legii este extinsa in timp, modul in care se incearca solutionarea problemei fraudelor nu este deloc inspirat. Anticipand o solutionare unilaterala a problemei in defavoarea comerciantilor, e de presupus ca ilegalitatile comise de unii detinatori de patente vor migra pur si simple spre alte forme de proprietate. Pagubasi sunt pana la urma cei care niciodata nu au facut, nu au dorit sau nu au avut posibilitatea de a face ceva compromitator sau ilegal. Avand in vedere ca orice schimbare a formei de organizare implica costuri aditionale, in cazul fostilor detinatori de patente aceasta va impune adaugarea cel putin a unui salariu de contabil plus o investitie pentru achizitionarea aparatului de casa. Si aceasta fara a mai vorbi de faptul ca organizarea businessului nu este o arta care se deprinde peste noapte. Toate aceste modificari vor afecta competitivitatea produselor si serviciilor oferite de catre acestia deoarece ele se vor reflecta in pretul final al produselor destinate consumatorilor.

Initial legea cu privire la patenta a fost gandita pentru persoanele ce dispun de resurse financiare limitate, dar ar dori sa dezvolte o afacere, avantajele fiscale ale acesteia fiind mai mult decat evidente. Dupa spusele reprezentantilor Ministerului Economiei dupa 2 ani de existenta a legii anumite companii au folosit in mod abuziv facilitatile oferite de legea cu privire la patenta de intreprinzator. In acest caz prima si cea mai importanta premisa pentru aparitia fraudelor a fost caracterul static al legii, care pe parcurs de 9 ani nu a fost modificata suficient, asa incat sa raspunda cerintelor mediului de afaceri si a creat conditii pentru aparitia fraudelor. Dar, daca s-ar identifica, spre exemplu, ca SRL-urile predomina comparativ cu alte forme juridice in anumite „scheme” de evaziune fiscala sau vamala, ar trebuie oare sa lichidam toate SRL-urile pentru a dezradacina evaziunile?

In cazul dat este evident un lucru, si anume ca indiferent de pagubele cauzate de anumiti detinatori de patente, nu este social si economic indreptatita anularea patentelor pentru toti detinatorii acestora. Este necesara efectuarea unei diferentieri dupa criterii bine definite cum ar fi cifra de afaceri, numarul de angajati, provenienta marfurilor, etc., asa incat patenta sa nu afecteze global toti detinatorii, ci sa diminueze numarul celor care sunt implicati in afaceri dubioase. Oare nu organele de control si judecata ar trebui sa stabileasca gradul de vinovatie? In loc de aceasta, aplicam fata de toti detinatorii de patente „prezumtia de vinovatie”.

Ar gasi oare un asemenea mod abordare a politicii economice intelegere in UE, la care dorim sa aderam? In mod sigur nu. Patenta ofera conditii pentru auto-ocuparea fortei de munca, iar Planul de Actiuni RM-UE prevede in mod expres „implicarea in dialog pe marginea politicii de ocupare a fortei de munca si a celei din sectorul social in vederea elaborarii unei analize si evaluari a situatiei curente si pentru identificarea problemelor cheie si a solutiilor posibile in cadrul acestor politici (dialogul social si civil, sanatatea si securitatea la locul de munca, echitatea genurilor, dreptul muncii, politica de ocupare a fortei de munca, protectia sociala si includerea) miscandu-se gradual catre standardele UE in acest sector”.

Una din consecintele negative care va aparea iminent este somajul. Din aproximativ 40 de mii de detinatori de patente al inceputul anului 2006, cel putin 30% vor ramane in afara afacerilor pe care le-au practicat anterior.

Exista posibilitatea de a obtine o solutie de compromis. Pentru aceasta este necesara numai o diferentiere mai detaliata a activitatilor ce pot fi dezvoltate in baza patentei, a veniturilor care pot fi obtinute si a modalitatilor de inregistrare a acestora. De asemenea legea trebuie sa reglementeze clar modalitatile de interactiune comerciala a detinatorilor de patente cu companiile cu alta organizare juridica. Este evident de asemenea ca nu se poate continua fara o evidenta stricta a veniturilor incasate. Pe de alta parte, patenta s-a demonstrat a fi un instrument foarte eficient pentru a stimula anumite activitati de business, care nu sunt foarte atractive pentru moment.