Ocuparea informală și salariile în plic rămân o realitate a mediului economic din Republica Moldova. Aceasta se manifestă prin faptul că aproape fiecare a 4-a persoană din populația ocupată activează informal, percepțiile în societate privind salariile în plic indică asupra a circa 30 la sută din fondul de remunerare a muncii, iar în rezultat veniturile ratate la bugetul public depășesc 7 la sută din PIB. Motivațiile pentru acest fenomen sunt atât de partea angajaților (dorința unui venit curent mai mare, neîncrederea cetățenilor în contractul social, percepția privind calitatea serviciilor publice), cât și de partea firmelor (persistența numerarului în tranzacții, percepția costurilor ridicate de conformitate, costuri reduse de neconformitate). Costurile reduse de neconformitate se datorează și faptului că Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM) nu posedă pârghii reale de a lupta cu munca informală. Instituția dată nu poate efectua controale inopinate și nu poate impune sancțiuni, aceasta fiind inclusiv în contradicție cu convențiile internaționale ale Organizației Mondiale a Muncii la care Republica Moldova este parte. Astfel, analiza dată abordează vulnerabilitățile instituționale în contracararea muncii nedeclarate și subdeclarate și ce prevede reforma inspectoratului de stat al muncii aflată în derulare. Totodată, sunt prezentate și recomandări pentru implementarea cu succes și impact a reformei date.

Magnitudinea problemei muncii nedeclarate în Republica Moldova

Economia și ocuparea informală (neobservată) continuă să reprezinte o componentă importantă a economiei moldovenești. Conform datelor BNS, în anul 2021 numărul populației cu un loc de muncă informal constituia 192 mii de persoane, ceea ce reprezintă circa 22,8% din populația ocupată . Pe sectoare economice, cea mai mare parte a populației ocupate informal se regăsește în agricultură (61,2% din total ocupare informală) și construcții (22,1% din total ocupare informală), fiind urmate de comerț și HoReCa (împreună formează 6,6% din total ocupare informală). După tipul unității de producție în care activează, cea mai mare parte a populației ocupate informal este prezentă în întreprinderile sectorului informal definite ca întreprinderi individuale neînregistrate (fără statut de persoană juridică) cu un număr de 142,9 mii persoane. Deloc de neglijat este și numărul persoanelor care activează informal în cadrul unor întreprinderi aferente sectorului formal, unde unitățile economice sunt înregistrate oficial – 47,7 mii persoane.

Figura 1. Populația ocupată cu un loc de muncă informal după tipul unității de producție, mii persoane

Munca nedeclarată reprezintă o deviere de la contractul social cu impact nociv asupra populației, firmelor și statului. Pentru a înțelege cel mai bine efectele nefaste ale economiei informale este suficient să consemnăm care sunt criteriile statistice  în baza cărora persoanele sunt incluse în categoria de sector informal și anume: i) pentru acești angajați nu se plătesc contribuții de asigurări sociale, ii) ei nu beneficiază de concediu anual plătit, iii) de asemenea, nu beneficiază, în caz de boală, de concediu medical plătit. Reieșind din aceste caracteristici putem enumera și principalele consecințele negative asociate cu un nivel înalt de economie informală și anume: i) ratarea unor venituri semnificative la buget, ii) lipsa de protecție și asigurare socială a angajaților (dreptul la pensie, concediu de maternitate, servicii medicale, îndemnizații în caz de accident de muncă, concediu anual plătit pe deplin) sau iii) dezvoltarea concurenței neloiale dintre întreprinderi.

Însă fenomenul muncii nedeclarate se extinde mult chiar și peste tot ce înseamnă economie informală, iar aceasta se manifestă prin nedeclararea sumei totale a salariului achitat salariaților sau altfel spus – „salariile în plic”. Datele studiului „Fenomenul economiei și ocupării informale în contextul pandemiei COVID-19”  relevă că potrivit percepțiilor firmelor, circa o treime din companii practică „salarii în plic”, iar în medie circa 30% din salarii rămân nedeclarate. 

Drept rezultat, potrivit estimărilor aceluiași studiu, în perioada 2015 – 2020 pierderile fiscale generate de economia neobservată au crescut de la 8,9 miliarde lei până la 15 miliarde lei anual. Raportate la Produsul Intern Brut, pierderile respective au cunoscut un trend ascendent, majorându-se de la 6,1% în 2015 până la 7,3% în 2020. Totodată, raportul dintre pierderile fiscale și veniturile fiscale a variat în jurul nivelului de 25%.

Cauzele principale ale muncii nedeclarate și subdeclarate

Reieșind din evaluările mai multor studii și cercetări efectuate în timp, din perspectiva angajatorilor, nivelul înalt al ocupării informale din Republica Moldova poate fi explicat și structurat prin prisma următorilor factori:

• Prezența semnificativă a numerarului în economie și predispoziția unor firme de comercializare a produselor și prestarea serviciilor fără calcularea și plata TVA;
• Percepția companiilor, în special a IMM-urilor, privind costurile ridicate de conformitate (nivelul înalt de impozitare și ținerea evidenței contabile);
• Costuri reduse pentru neconformitate. Sancțiuni aplicabile doar în cazul neexecutării prescripțiilor emise de Inspectoratul de Stat al Muncii, la care se adaugă un mecanism de control slab. Munca subdeclarată este un fenomen dificil de constatat, mai ales în contextul capacităților instituționale limitate ale instituție de profil mandatate (Inspectoratul de Stat al Muncii – ISM);
• Ponderea mare a sectorului agricol în economie; 
• Existența unor instrumente de a fenta cadrul formal, precum patenta în comerț;
• Limitările legale aferente numărului maxim de ore de lucru pe care le poate lucra un angajat.

Fenomenul ocupării informale este stimulat și de o serie de factori care rezultă din perspectiva angajaților precum: i) dorința de a dispune de un venit curent mai mare, ii) percepția negativă vizavi de calitatea serviciilor și beneficiilor care rezultă din încadrarea în sistemul public de asigurări sociale și medicale, iii) acceptarea de a se încadra în activități cu productivitate foarte scăzută pentru a se menține la limita de sărăcie (în special în activități agricole), dar și iv) moralitatea fiscală redusă, în condițiile în care reacția opiniei publice rămâne de regulă anemică la fenomenul muncii subdeclarate.

Pentru mai multe detalii descarcă analiza integrală:

Descarcă analiza     Descarcă infografic  Download the analysis

 Urmăți și materialul video explicativ la acest subiect:

 Analiza a fost realizată de Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” în cadrul inițiativei „Administrarea social responsabilă a finanțării externe”, în parteneriat cu Institutul pentru Inițiative Strategice (IPIS), cu suportul Fundației Soros Moldova.