În circumstanțele tendințelor demografice înregistrate în Republica Moldova care indică un trend de reducere a numărului populației în vârstă aptă de muncă, relaxarea condițiilor de admitere a lucrătorilor străini este discutată tot mai frecvent ca o modalitate de depășire a dezechilibrelor de pe piața națională a muncii. În prezentul articol sunt specificate avantajele potențiale și riscurile liberalizării imigrațiunii economice, este evaluată amploarea constrângerilor pe piața muncii din Republica Moldova și potențialul de mobilizare a resurselor interne, sunt propuse recomandări de politici de ocupare și de admitere a lucrătorilor străini bazate pe necesități efective.

Introducere

Dintre agenții economici chestionați în anul 2022 de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), 17% au raportat că au dus lipsă de forţă de muncă în ultimele 12 luni. Printre principalele motive s-a numărat lipsa personalului calificat cu experiență (menționată de 71% din agenții economici care s-au ciocnit cu lipsa forței de muncă), numărul redus de solicitanţi (60%) și imposibilitatea de a oferi salariul necesar (16%). Drept soluție la această problemă tot mai frecvent se discută relaxarea suplimentară a condițiilor de admitere a lucrătorilor străini în Republica Moldova, după mai multe runde anterioare de reducere a restricțiilor. Condițiile de imigrare în scop de muncă în Republica Moldova sunt actualmente reglementate de Legea nr. 200 din 16.07.2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova , care stipulează că imigrarea în scop de muncă a străinilor se efectuează în funcţie de necesităţile economiei naţionale în forţă de muncă calificată, în cazul în care ocuparea locurilor de muncă vacante nu poate fi asigurată cu resurse umane autohtone.  Dreptul de ședere se acordă lucrătorului străin pe o perioadă limitată, în baza cererii înaintate de angajator la Biroul Migrație și Azil, iar angajatorul își asumă obligația de a îndeplini procedurile de anunțare și de înregistrare a locurilor de muncă vacante, de a asigura un anumit nivel minimal de salarizare a lucrătorului străin, de a obține dovada existenței unui spațiu de locuit în Republica Moldova ș.a.

Pentru anumite categorii de lucrători străini sunt prevăzute condiții speciale mai concesive (lucrători străini înalt calificaţi, specialiști din domeniul tehnologiei informaţiei, angajații rezidenților zonelor economice libere, străinii angajaţi în proiecte investiţionale de importanţă naţională sau în cadrul proiectelor de asistență externă etc.). De asemenea, conform Dispoziției nr. 4 din 01.03.2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe perioada stării de urgență, prin derogare de la Legea nr. 200/2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova, cetățenii ucraineni au dreptul de a munci pe teritoriul Republicii Moldova fără obținerea permisului de ședere provizorie în scop de muncă. Angajarea cetățenilor ucraineni se face în baza contractului individual de muncă pe durată determinată pentru perioada stării de urgență, cu notificarea ANOFM despre faptul angajării cetățeanului ucrainean . Cu toate concesiile existente, unii angajatori în continuare sunt de părerea că procesul de angajare a lucrătorilor străini este complicat și cer liberalizarea suplimentară a condițiilor (durata mai mare a permiselor de ședere, excluderea unor obligații ale angajatorilor, extinderea admiterii și asupra lucrătorilor necalificați). Deciziile privind eventuala relaxare a angajării lucrătorilor străini în Moldova trebuie să se bazeze pe analiza constrângerilor reale pe piața muncii și a potențialului de mobilizare a forței de muncă locale și să țină cont atât de avantajele, cât și de riscurile posibile.

Avantajele potențiale ale relaxării condițiilor de admitere a lucrătorilor străini

Există un număr mare de cercetări care examinează o gamă largă de efecte pe care imigrația le produce asupra țărilor-gazdă sub aspectul salariilor, șomajului, productivității, prețurilor, finanțelor publice, serviciilor publice, criminalității, bunăstării subiective etc. Cercetările sugerează că imigrația fie are un impact net mic asupra salariilor și ocupării lucrătorilor băștinași, fie nu are niciun impact (dar trebuie de menționat că efectele sunt distribuite neuniform între lucrătorii calificați și necalificați). Bunăoară, studiind efectele migrației în masă din fosta URSS în Israel în prima jumătate a anilor `90, Friedberg (1997)  găsește o legătură nesemnificativă între imigrație și nivelul de ocupare a băștinașilor și un impact ușor negativ asupra salariilor (o creștere cu 10% a ocupării din cauza imigrației este asociată cu o scădere cu 3,8% a câștigurilor salariale reale pe oră). Totodată, autoarea menționează că impactul negativ asupra salariilor medii s-a datorat în întregime efectului compozițional, imigranții intrând în ocupații cu salarii mici și cu creștere salarială lentă, din cauza abilităților lor inferioare de limbă ebraică și transferabilității imperfecte a capitalului uman.

Din punctul de vedere al ofertei forței de muncă, impactul imigrației asupra salariilor și ocupării depinde de faptul dacă abilitățile migranților completează sau substituie abilitățile forței de muncă locale. Atunci când imigranții substituie forța de muncă locală, se poate de așteaptat ca imigrația să crească concurența pentru locurile de muncă existente și să reducă salariile. Dacă însă abilitățile migranților sunt complementare competențelor lucrătorilor băștinași, drept rezultat al sinergiei poate crește productivitatea, conducând la majorarea salariilor. În același timp, în măsura în care lucrătorii străini își cheltuiesc banii câștigați în țara-gazdă, ei măresc cererea de consum pentru bunuri și servicii, majorând astfel și cererea de forță de muncă și contribuind la crearea noilor locuri de muncă. Tot aici trebuie de menționat și faptul că neadmiterea lucrătorilor străini din țări mai puțin dezvoltate din considerentul că aceasta ar putea reduce salariile localnicilor oricum nu împiedică diminuarea salariilor prin alte mecanisme: chiar dacă migranții potențiali rămân în țara de origine producând bunuri cu salarii mici, importul acestor bunuri va reduce salariile în țara importatoare. Teoria egalizării prețurilor factorilor de producție  ne sugerează că salariile se pot diminua prin mecanismul comerțului internațional, chiar dacă în țară nu este niciun lucrător imigrant.

Literatura științifică indică și faptul că imigrația ar avea un impact pozitiv asupra inovațiilor și productivității. În timp ce datele privind impactul migrației generale nu sunt complet concludente, studiile sugerează, conform așteptărilor, că imigranții cu calificare înaltă produc un impact pozitiv mai clar. De exemplu, Campo et al. (2018), studiind efectele imigrației în Marea Britanie în perioada 2004-2015, constată că majorarea cu 1 punct procentual a ponderii imigranților în populația ocupată a unei localități pe parcursul unui an este asociată cu o creștere de aproape 3 puncte procentuale a productivității (măsurată ca creșterea valorii adăugate brute per capita) . La dezagregarea imigranților pe niveluri de instruire, rezultatele arată că legătura pozitivă vine de la imigranții cu studii superioare, în timp ce coeficienții pentru ponderea imigranților cu un nivel de instruire mai scăzut sunt negativi.

În ceea ce privește impactul asupra prețurilor în țările-gazdă, există dovezi că imigrația reduce prețurile la servicii personale, aparent prin canalul salariilor scăzute ale lucrătorilor necalificați. De exemplu, Cortes (2008), evaluând efectele imigrației în SUA asupra prețurilor serviciilor, constată că o majorare cu 10% a ponderii imigranților necalificați în forța de muncă este asociată cu o scădere de 2% a prețului serviciilor intensive în munca imigranților, cum ar fi grădinăritul sau ajutorul casnic . O cercetare efectuată în 2018 la comanda Comitetului Consultativ Pentru Migrație al Marii Britanii de asemenea a arătat că majorarea cu 1 punct procentual a ponderii imigranților din noile state-membre ale UE și din țările non-UE reduce cu 0,5% prețul serviciilor personale necalificate sau calificate mediu .

Aceeași cercetare efectuată la comanda Comitetului Consultativ Pentru Migrație al Marii Britanii a constatat și faptul că imigranții au o contribuție fiscală netă pozitivă, plătind în medie impozite mai mari decât prestațiile sociale primite. Comitetul menționează că există, totuși, o mare eterogenitate în ceea ce privește impactul fiscal al diferitelor categorii de imigranți. Contribuția fiscală netă este strâns legată de vârstă și, mai important, de nivelul veniturilor, ceea ce are implicații pentru politica migrațională dacă se dorește îmbunătățirea finanțelor publice. Cercetarea arată, de asemenea, că imigranții contribuie mai mult decât consumă și în cazul serviciilor sociale, așa ca sănătatea și asistența socială (prin resurse financiare și prin contribuții sub formă de muncă în aceste ramuri), fără să reducă din calitatea acestor servicii. Pe lângă aceasta, Comitetul nu a găsit dovezi că imigranții ar majora rata criminalității, ei de fapt fiind mai des victime ale infracțiunilor motivate de ură.

În final, se poate de pledat pentru liberalizarea imigrației din considerente umanitare. Între diferite țări există inegalități economice semnificative și obligarea persoanelor de a munci în țara lor de origine pentru salarii mici doar în baza loteriei la naștere este o nedreptate, mai ales într-o lume în care capitalul și bunurile circulă mult mai liber. Oricine trebuie să aibă libertatea de a-și alege angajatorul și admiterea lucrătorilor străini este o modalitate de a asigura realizarea acestui drept.

Riscurile potențiale ale relaxării condițiilor de admitere a lucrătorilor străini

Cercetările arată că cei care beneficiază de pe urma imigrației sunt predominant business-ul și clasele înstărite, iar cei care au venituri joase câștigă mai puțin sau chiar pierd. După cum a fost menționat mai sus, deși prezența imigranților produce în medie efecte slabe asupra nivelului de ocupare și salariilor băștinașilor, aceste efecte variază pentru lucrătorii calificați și necalificați. Conform studiului Comitetului Consultativ Pentru Migrație al Marii Britanii citat mai sus, o creștere cu 1 punct procentual a ponderii imigranților în populația în vârstă aptă de muncă este asociată cu o scădere de 0,8% a salariilor băștinașilor din a 5-a procentilă (5% din populație cu cele mai mici venituri), o reducere de 0,7% în a 10-a procentilă, o scădere de 0,2% pentru procentila 25, o creștere de 0,2% a salariilor în procentila 50 și de 0,3% în procentila 75 și o majorare de 0,7% și de 0,5% pentru procentilele 90 și 95 (cei cu venituri mai mari decât restul 95% din populație), respectiv.

Imigrația necalificată poate avea efecte adverse asupra investițiilor și productivității. După cum a fost menționat mai sus, admiterea lucrătorilor străini înalt calificați susține inovațiile și adoptarea unor tehnologii mai intensive în cunoștințe. În același timp, imigrația necalificată majorează oferta de forță de muncă, permițând angajatorilor să extindă producția prin angajarea unui număr mai mare de muncitori, în detrimentul investițiilor în tehnologii și echipamente performante pentru a crește productivitatea lucrătorilor existenți.

Cercetările sugerează că în condițiile ofertei rigide pe piața construcțiilor, imigrația poate cauza creșterea prețurilor locuințelor. Comitetul Consultativ Pentru Migrație al Marii Britanii estimează că majorarea cu 1% a numărului populației din cauza migrației duce la o creștere de aproximativ 1% a prețurilor locuințelor. Totuși, Comitetul recunoaște și faptul că muncitorii migranți, lucrând în construcții, contribuie la majorarea ofertei de locuințe, ceea ce atenuează impactul asupra prețurilor.

Imigrația pune presiune pe balanța de plăți, în măsura în care lucrătorii străini își trimit câștigurile în țara lor de origine sub formă de remiteri, iar întreprinderile care beneficiază de munca lor își distribuie profiturile peste hotare. De exemplu, chiar și cu numărul relativ mic de imigranți prezenți în Republica Moldova, estimat de Departamentul Națiunilor Unite pentru Afaceri Economice și Sociale la 104 mii persoane în anul 2020, volumul anual al ieșirilor de remiteri personale din Moldova constituie 300-400 mil. USD sau 2,5-3% relativ la PIB (Figura 1). O creștere a stocului imigranților cu 35-40 mii persoane ar pune anual presiune suplimentară asupra contului curent în mărime de circa 1 punct procentual din PIB. Desigur, această presiune este atenuată dacă munca lucrătorilor străini contribuie la creșterea exporturilor sau la substituirea importurilor.

Mai multe date accesați din comentariul integral:

Descarcă comentariul

  Acest comentariu a fost realizat cu suportul organizației NED