Natalia Chitii

Natalia Chitii

test

Website URL: http://test

Deși primii pași pentru schimbarea dependenței Moldovei de gazele rusești a fost făcută acum câteva zile, odată cu demararea construcției gazoductului Ungheni-Chișinău, o serie de îngrijorări încă planează asupra proiectului de interconectare pe gaze România – Republica Moldova. Printre acestea se numără capacitatea Transgazului de a finaliza lucrările pe teritoriul românesc și dificultățile de contractare a lucrărilor de construcție a celor 7 loturi de licitații în care a fost împărțit proiectul Ungheni-Chișinău, în Moldova. Astfel, darea în exploatare și demararea exportului de gaze către consumatorii din Moldova până în anul 2020 riscă să fie în întârziere.

Potrivit experților, o parte din îngrijorări țin de capacitatea companiei Transgaz de a finaliza lucrările pe teritoriul românesc. Implicarea operatorului român în alte proiecte de interconectare, precum Bulgaria-România-Ungaria, ridică întrebarea dacă acesta va reuși să gestioneze mai multe proiecte în paralel, având în vedere solicitarea de forță de muncă, achiziționarea materialelor și coordonarea propriu-zisă a lucrărilor de construcție.

„Construcția conductei Ungheni-Chișinău a întâmpinat mai multe dificultăți inclusiv legate de transferarea responsabilității pentru interconectare către România, prin privatizarea Vestmoldtransgaz de către operatorul român Transgaz. Întârzierile legate de îndeplinirea condiţiilor de privatizare, inclusiv obținerea autorizațiilor necesare și reglementarea modului de expropriere a terenurilor afectate au lungit procesul de rezolvare a procedurilor tehnice și legale până în a doua jumătate a anului 2018. Întârzieri generează și lipsa ofertelor în ceea ce privește lucrările de construcție prevăzute în cele 7 loturi de licitații, în care a fost împărțit proiectul. Lipsa unei surse alternative de procurare a gazelor reprezintă alt punct slab al autorităţilor de la Chişinău în negocierile unui nou contract cu Gazprom, care expiră în decembrie 2019”, susține Sergiu Tofilat, expert în domeniul energetic în cadrul comunității Watchdog.md.

O altă problemă a interconectării ține de rentabilitatea economică a acesteia și exploatarea optimă a conductei. „Realitatea e că proiectul în sine nu este rentabil economic decât dacă este utilizată capacitatea maximă a interconectorului, la un nivel de tarif adecvat. Or, capacitatea de 1,5 miliarde m3 pe an înseamnă că conducta trebuie exploatată pe durata întregului an, indiferent de sezon. Având în vedere sezonalitatea consumului de gaze, Moldova ar avea nevoie de capacități de înmagazinare, capacități care în  acest moment îi lipsesc. Fără depozitarea gazelor, doar jumătate din capacitatea maximă a conductei ar putea fi folosită (700-800 milioane m3)”, conchide Denis Cenușă, director de program în cadrul Expert-Grup.

Reușita proiectului de interconectarea România – Moldova mai depinde și de măsura în care reglementatorul pieței (ANRE) va aplica un tratament nediscriminatoriu între noii veniți și furnizorii existenți deja în piață. Astfel, furnizorii români vor fi reticenți să intre pe o piață dacă unor jucători li se permite să încalce prevederile legale. „Furnizorii români nu ar reuși să se adapteze într-o piață în care Gazprom furnizează gaze către regiunea transnistreană, prin intermediul Moldovagaz, fără ca gazul consumat să fie achitat de ani de zile. Aceasta constituie o altă sursă de risc pentru exportatorii români de gaze, care ar evita intrarea pe o piață unde există asemenea practici de concurenţă neloială”, declară Ana Otilia Nuțu, expert în energie în cadrul Expert Forum.

În calitate de soluții, experții reiterează necesitatea de a asigura liberalizarea de jure și de facto a pieței energetice atât de către autoritățile din România, cât și cele din Republica Moldova. În mod prioritar, reglementatorul moldovenesc trebuie să realizeze separarea infrastructurii de transport de interesele furnizorilor și să garanteze accesul neîngrădit la rețeaua de gaze oricărui furnizor. Importul de gaze din România poate avea loc dacă ANRE va aproba un tarif unic pentru toată infrastructura de transportare a gazelor, indiferent din ce direcţie vor fi livrate gazele în Moldova.

Descarcă nota

O galerie de poze și înregistrarea live a evenimentului pot fi accesate mai jos.

Contacte pentru mass-media, Natalia Chitii, specialist în comunicare „Expert-Grup”


Evenimentul a fost organizat în cadrul proiectului „Reconectați Republica Moldova: Cum să aducem gaz natural în conducta Iași-Ungheni?”, sprijinit financiar de Ambasadei Olandei.

Moldova depinde azi de gazul rusesc în proporție de aproape 100%, atât pentru consum casnic și industrial, cât și pentru producerea energiei electrice. După 2019, odată cu expirarea contractelor actuale cu Gazprom și neclaritățile privind tranzitul gazelor prin Ucraina, trebuie găsită o soluție. Aceasta poate fi interconectarea cu România, ca sursă alternativă de gaz. Din 2014, există o conductă de gaz între Iași și Ungheni, iar guvernele României și Moldovei s-au angajat oficial că vor interconecta cele două țări, atât pentru gaze, cât și pentru energia electrică. Pentru ca interconectorul de gaze România-Moldova să devină realmente funcțional, este nevoie de lucrări și în România (două secțiuni de conductă și două stații de comprimare), și în Moldova (în principal, conducta Ungheni-Chișinău). După lungi discuții și mai multe variante analizate, în 2018, Transgaz a achiziționat compania Vestmoldtransgaz, care deține tronsonul moldovenesc al interconectorului Iași-Ungheni. Operatorul român urma să se ocupe de construcția conductei până la Chișinău, teoretic cel târziu până la sfârșitul lui 2019. În paralel, aceeași companie este responsabilă de finalizarea tronsonului românesc. Trebuie reținut faptul că interconectarea cu România nu ar însemna schimbarea unei dependențe pe alta (de „ruși” vs de „români”), ci eliminarea monopolului Gazprom pe piața moldovenească de gaze. Consumatorii moldoveni vor avea de ales între cei circa 50 de furnizori de gaze din România și eventual Gazprom în funcție de unde va veni un preţ mai bun. Pe lângă acest lucru, accesul la gazul din România oferă Moldovei un avantaj în negocierile unui nou contract cu Gazprom, care trebuie să excludă orice condiţii abuzive existente în prezent, precum livrarea gazelor pentru regiunea transnistreană în bază de datorie.

Motivele de îngrijorare în proiectul de interconectare

Preluarea responsabilității de construcție de către compania românească a generat așteptări pozitive față de întregul proiect de interconectare. Pe de o parte, acest lucru contribuie la începutul unei diversificări a operatorilor de pe piața de gaze din Moldova. Iar, pe de altă parte, sporește siguranța în accelerarea propriu-zisă a lucrărilor de construcție. Chiar dacă proiectul pare să meargă în direcția corectă, există mai multe motive de îngrijorare.

România: Va avea Transgaz capacitatea de a finaliza lucrările pe teritoriul românesc?

iasiungheni1Deși există ceva finanțare din bani europeni (30% din costul proiectului de 152 milioane EUR, adică circa 46 milioane EUR), contractul de finanțare s-a semnat abia la sfârșitul lui noiembrie 2018. În decembrie s-a lansat licitația pentru cele două segmente de conductă din România (Onești-Gherăești și Gherăești-Lețcani), urmând să se lanseze și licitațiile pentru compresoare. Rămâne incert faptul dacă aceste licitații vor genera interes din partea constructorilor.

Totodată, Transgaz mai participă şi la proiectul de interconectare Bulgaria-România-Ungaria, care este mult mai vizibil și mai costisitor, și este plasat ca prioritate pe agenda guvernului României și a companiei. De aceea, este legitimă întrebarea dacă compania românească va putea gestiona toate proiectele pe fonduri europene în următorii ani, având un risc semnificativ legat de lipsa forței de muncă, achiziționarea materialelor și coordonarea concomitentă a mai multor proiecte majore de construcții. De asemenea, persistă incertitudini în privința fondurilor proprii de care dispune Transgaz, care sunt subțiate de către guvernul României, decis să colecteze până la 90% din dividendele companiilor de stat. Mai mult, la finele anului trecut, au intrat în vigoare noi taxe (Ordonanța 114) – cum ar fi un impozit de 2% pe cifra de afaceri, a cărui aplicare este deocamdată destul de neclară. Astfel, există riscul ca Transgaz să nu dispună de resurse pentru cofinanțare, dar și să aibă dificultăți la obţinerea creditelor (tot Ordonanța 114, prin impozitarea suplimentară a băncilor, limitează drastic interesul acestora pentru creditare). Ca urmare, în cel mai bun caz, construcția interconectării poate dura 18 luni de la semnarea contractului (cel devreme în iulie 2019), cu finalizarea lucrărilor abia după 2020. Așadar, darea în exploatare și demararea exportului de gaze către consumatorii din Moldova ar putea avea loc mai târziu de 2020. 

Este, de asemenea, neclar dacă furnizorii din România vor mai fi dispuși să exporte gaze. Aceeași Ordonanță 114 din decembrie 2018 forțează producătorii români să vândă gazele la preț reglementat, adică 68 RON/MWh, față de 90-95 RON prețul real de piață actual, pentru consumatorii casnici care se întorc în regim reglementat. Ca urmare a acestor decizii, Petrom (companie cu acționariat majoritar privat) a decis să reducă producția cu circa 5% din 2019 și să amâne investițiile sale din Marea Neagră, principala sursă suplimentară de gaze pe care s-ar baza exporturile României. De altminteri, importurile românești de la Gazprom au început deja să crească (cu 28% mai mari în 2018 față de 2017), în principal  ca urmare a efectelor noilor impozite asupra producătorilor interni și a incertitudinilor privind climatul investițional, atât pentru zăcămintele off-shore, cât și pentru cele on-shore.

Moldova – transferarea responsabilității pentru interconectare către România. Construcția conductei Ungheni-Chișinău a întâmpinat mai multe dificultăți, inclusiv o schimbare majoră de plan prin privatizarea Vestmoldtransgaz de către operatorul român Transgaz (prin subsidiara lui înființată la Chișinău - Eurotransgaz). Această decizie a dus la anularea a două credite BERD-BEI de circa 40 milioane EUR fiecare și a unui grant european de 10 milioane, negociate inițial de Guvernul moldovean. Chiar dacă Transgaz la fel va beneficia în cele din urmă de împrumuturi BERD și BEI (cu aceasta din urmă s-a semnat un contract de 38 milioane EUR în ianuarie 2019), iar costul gazoductului e estimat de unii specialiști să ajungă după licitații la doar cca 70 milioane EUR față de 93 milioane din studiul inițial, procesul de privatizare a generat întârzieri. În primele luni din 2018 nu s-au putut demara licitații, contracte și proiecte, din cauza celor 11 condiții suspensive pentru privatizarea Vestmoldtransgaz, legate de obținerea autorizațiilor necesare și clarificarea unor aspecte de reglementare, inclusiv – cea mai spinoasă – accesul în rețeaua Moldovagaz. Procedurile tehnice și legale au fost rezolvate abia în a doua jumătate a anului 2018. 

Actualmente, întregul proiect de construcție a fost împărțit în 7 loturi pentru licitație. În ciuda anunțurilor entuziaste, până acum s-au atribuit contractele doar pentru două loturi: o clădire administrativă și echipamente IT, adică încă nu a început construcția conductei propriu-zise. E îngrijorător că licitațiile pentru lucrări au fost demarate începând cu septembrie 2018, dar fără a atrage ofertanți, în condițiile în care Moldovagaz reușește totuși să contracteze lucrări similare pentru propriile rețele. În februarie 2019, licitațiile pentru cele 5 loturi au fost relansate. Aparent, reticența ofertanților rezultă din sistemul de penalizare aplicat pentru devierile contractuale, termenele restrânse pentru execuție, dar și riscurile sporite privind efectuare plăților pe durata construcției conductei între entitățile implicate (Vestmoldtransgaz – Eurotransgaz – Transgaz). Rămâne de văzut dacă relansarea licitațiilor va atrage ofertanți în cele din urmă.

iasiungheni2Alte probleme țin de modalitatea de recuperare a investițiilor. Realitatea e că proiectul în sine nu este rentabil economic decât dacă este utilizată capacitatea maximă a interconectorului, la un nivel de tarif adecvat. Or, capacitatea de 1,5 miliarde m3 pe an înseamnă că conducta trebuie exploatată pe durata întregului an, indiferent de sezon. Consumul maxim se înregistrează în perioada rece a anului (octombrie-martie), iar capacitatea interconectorului nu poate asigura consumul la un nivel maxim atunci, în timp ce vara ar fi folosită doar parțial.  Moldova ar avea nevoie de capacitate de înmagazinare pentru a importa vara și extrage din depozite pentru consumul de iarnă, dar nu o are. Fără înmagazinare, doar jumătate din capacitatea maximă a conductei va fi folosită (700-800 milioane m3). Așadar, valorificarea maximală a conductei poate avea loc doar dacă se vor închiria depozitele de înmagazinare ucrainene, ceea ce necesită contracte cu operatorii ucraineni și folosirea conductelor actuale pentru transportul gazelor către aceste depozite (de pildă, conducta Isaccea-Orlovka).

De asemenea, intrarea furnizorilor români în piața moldovenească depinde de măsura în care reglementatorul pieței (ANRE) va reuși aplicarea unui tratament nediscriminatoriu între noii veniți și furnizorii existenți deja în piață. Atfel, furnizorii români vor fi reticenți să intre pe o piață dacă unor jucători li se permite să încalce prevederile legale. Furnizorii români nu ar reuși să se adapteze într-o piață în care Gazprom furnizează gaze către regiunea transnistreană, prin intermediul Moldovagaz, fără ca gazul consumat să fie achitat de ani de zile. Schema criptovalutei din regiunea transnistreană, prin care gazul neplătit și inclus la datoria Chișinăului este transformat în bitcoini, în buzunarul regimului de la Tiraspol și al oligarhilor ruși, este iarăși o sursă de risc pentru exportatori români de gaze, care ar evita intrarea pe o piață unde există asemenea practici de concurenţă neloială. În fine, autoritățile din Moldova trebuie să asigure funcționarea pieței cu doi operatori de transport – Moldovatransgaz și Vestmoldtransgaz, asigurând un acces egal la conductele care în prezent asigură doar livrarea gazului rusesc.

Cum soluționăm problemele?

Așadar, avem o perioadă de timp – 2019/2020 – în care contractele actuale cu Gazprom expiră, dar interconectorul cu România nu va fi finalizat. Chiar dacă se vor găsi, probabil, soluții temporare (cum ar fi acorduri cu Ucraina pentru furnizarea unor cantități de gaze pentru a nu se întrerupe alimentarea cu gaze, energie electrică și termică în Moldova sau încheierea unor noi contracte cu Gazprom), pe termen lung trebuie construite alternative pentru consumatorii moldoveni care să le diversifice opțiunile și să ofere siguranță în alimentarea cu energie. Pentru ameliorarea condițiilor în care se desfășoară construcția interconectării, România și Moldova trebuie să ia câteva măsuri. 

Autoritățile din România:

  • Abrogarea Ordonanței 114, care încalcă flagrant directiva europeană privind gazele prin reglementarea prețurilor
  • Modificarea prevederilor din Legea offshore 256/2018 (extragerea gazelor din Marea Neagră) care introduc o fiscalitate insuficient analizată și obligă companiile să vândă jumătate din producție pe piața românească, ceea ce descurajează investițiile în Marea Neagră și reduce cantitățile care ar fi disponibile pentru exporturi
  • Recâștigarea independenței reglementatorului român ANRE, care să ceară public și să stimuleze realmente o piață liberalizată (aceasta însemnând inclusiv exporturi), nu să accepte pasiv întoarcerea la regim reglementat, prin lege, în contradicție cu regulile europene.

Autoritățile din Moldova:

  • Asigurarea un reglementator (ANRE) independent față de interesele actorilor monopoliști (Gazprom, Moldovagaz, sau InterRAO, care gestionează unul din cei mai mari producători de energie electrică pentru piața moldovenească)
  • Sporirea competenței ANRE pentru a pune reguli clare și transparente de tarifare, de acces nediscriminatoriu al tuturor furnizorilor la rețelele de gaze
  • Clarificarea regimului legal de utilizare a conductelor magistrale de tranzit al gazelor care vin din Ucraina, disponibile spre utilizare după expirarea contractelor cu Gazprom, inclusiv pentru eventuale livrări de gaze naturale către infrastructura ucraineană de depozitare a gazelor
  • Asigurarea de către ANRE a separării de facto a infrastructurii de transport de interesele furnizorilor și a accesului neîngrădit a oricărui furnizor la toate conductele, atât pentru piața din Moldova, cât și pentru cea din Ucraina.

Accesează și  comunicatul de presă „Accelerarea interconectării pe gaze România - Moldova – o necesitate urgentă pentru a scăpa de constrângerile monopolului rusesc”.

Descarcă nota


Publicația a fost realizată în cadrul proiectului „Reconectați Republica Moldova: Cum să aducem gaz natural în conducta Iași-Ungheni?”, sprijinit financiar de Ambasadei Olandei.

Acordul de Asociere între Republica Moldova și Uniunea Europeană presupune implicații majore în  domeniile politic, social și în special economic (prin componenta sa – Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC)). De altfel, partea economică a creat un cadru juridic total nou între părți care s-a reflectat nemijlocit și asupra regiunii transnistrene. Anume acest aspect a generat una din principalele incertitudini apărute încă la etapa inițierii negocierilor, deoarece normele imperative în materie de politică comercială presupuneau aplicarea ZLSAC pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv și în regiunile care nu sunt controlate efectiv de autoritățile de la Chișinău.

În, mod firesc, aplicarea ZLSAC implică o serie de beneficii care rezidă nu doar în preferințe tarifare, dar și în modernizarea și dezvoltarea economică a regiunii transnistrene. În același timp, neaplicarea ZLSAC, se putea materializa printr-un dezastru economic și eșec politic pentru administrația regiunii. Conform anumitor estimări, doar volumul taxelor vamale neachitate de agenții economici exportatori în UE, se cifrează la circa 24 mil USD, doar în anul 2017. Desigur, în afara de aceste beneficii, sunt și o serie de provocări care derivă din anumite angajamente. Or, oferirea beneficiilor unilaterale de către UE (precum în cazul PCA) nu se mai încadrează în  noul cadru juridic prevăzut de ZLSAC. La începutul negocierilor asupra ZLSAC, partea transnistreană nu a prezentat un interes sporit față de aceasta, având mai degrabă o prezență pasivă în cadrul rundelor de negocieri și sperând la un regim separat pentru regiunea dată (fără vizarea părții moldovenești). Ulterior însă, după epuizarea oricăror speranțe de obținere a unei înțelegeri directe cu Uniunea Europeană în absența Republicii Moldova, dar și sub presiunea mediului de afaceri din regiune (cu riscul de a pierde posibilitatea efectuării exporturilor în regim preferențial), partea transnistreană a fost nevoită să accepte condițiile solicitate de UE și Republica Moldova, acestea fiind formalizate într-un Non-paper, asumat de autoritățile de la Tiraspol. În pofida existenței acestui instrument (Non-paper), nu există un mecanism transparent care ar permite monitorizarea implementării de către partea transnistreană a acesteia, iar în condițiile absenței instrumentarului necesar, rămâne a fi incertă evoluția ce ține de implementarea ZLSAC în regiune. În așa fel, procesul aplicării aspectelor ZLSAC în regiunea transnistreană este acompaniat de o doză sporită de secretizare, în virtutea sensibilității subiectului pentru administrația de la Tiraspol și disconfortului politic pe care îl provoacă

O impresie obiectivă poate fi formulată reieșind din evoluțiile înregistrate în anumite domenii și care pot fi atribuite indirect procesului de implementare a aspectelor ZLSAC. Totodată, cele mai convingătoare argumente sunt oferite de datele statistice aferente exporturilor. În pofida perpetuării lozincilor univoce despre integrarea economică în structurile coordonate de Federația Rusă, cum ar fi Uniunea Economică Eurasiatică, exporturile din regiunea separatistă demonstrează o dependență profundă față de piața UE (în speță față de cea a României), care asimilează în mediu între 55-65% din total exporturi ale regiunii. Totuși, trebuie de menționat că, evoluția exporturilor în toate direcțiile denotă o vulnerabilitate sporită față de șocurile externe, iar această expunere este accentuată de un nivel înalt de concentrare a exporturilor, atât după structura pe produse, cât și conform destinațiilor geografice. Sensibilitatea exporturilor regiunii transnistrene rezultă din concentrația masivă la nivelul sectoarelor industriale (metalurgie și textile), dar din faptul că entitățile economice sunt moștenite din perioada sovietică (un singur agent în metalurgie și câțiva în textile). În aceste condiții, devine și mai pertinentă aplicarea ZLSAC în regiune, întrucât pe de o parte oferă beneficii comerciale directe producătorilor și acces preferențial pe piața UE, iar pe de altă parte presupune modernizarea economiei transnistrene care încă mai conține reminiscențele perioadei sovietice. Însă, pentru a reuși sunt indispensabile un șir de eforturi din partea tuturor părților implicate în proces, prin manifestare de coerență, perseverență și flexibilitate, cum ar fi:

  • ·     Evitarea formulărilor categorice în procesul implementării ZLSAC în regiunea transnistreană concomitent cu identificarea unor regimuri de tranziție mai graduale pentru implementarea a ZLSAC, în special în parte de ține de armonizarea legislației;
  • Acordarea asistenței tehnice și financiare pentru elaborarea și punerea în aplicare a reformelor de armonizare în regiunea transnistreană în sectoarele prioritare (ex: reguli de origine, proceduri vamale, standarde sanitare și fitosanitare, bariere tehnice în calea comerțului, politica în domeniul concurenței, achiziții publice);
  • Reflectarea pe deplin a concesiilor tarifare ale Republicii Moldova în tariful regiunii transnistrene, în special în partea ce ține de perioadele de tranziție la importul din UE;
  • Evitarea terminologiei sensibile (ex: ZLSAC, AA) în discuțiile cu administrația de la Tiraspol;
  • Susținerea inițiativelor ce vizează comunicarea oportunităților oferite de ZLSAC pentru regiunea transnistreană;
  • Sprijinirea campaniilor de informare și de sensibilizare din regiune cu privire la oportunitățile de a participa în cadrul programelor UE pentru antreprenori oferite mediului de afaceri din Republica Moldova;
  • Indicarea clară a faptului că eșuarea implementării cerințelor minime se poate solda cu suspendarea regimului preferențial pentru întreprinderile din regiunea transnistreană;
  • ·  Implicarea la maximum a reprezentanților instituțiilor din regiune în activitățile aferente implementării ZLSAC de pe malul drept al Nistrului pentru a anticipa ulterioara victimizare și tensionarea legăturilor economice între cele două maluri.

Această publicație a fost elaborată în cadrul proiectului „Înțelegerea Acordurilor de Asociere ale UE și a Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (ZLSAC) cu Ucraina, Moldova și Georgia", condus de Centrul de Studii Politice Europene (CEPS) la Bruxelles, în parteneriat cu Expert-Grup (Moldova), Institutul de Cercetare Economică și Consultanță Politică (Ucraina) și centrul de consultanță ,,Reformatics” (Georgia), cu sprijinul financiar al Agenției Suedeze pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare (SIDA). Opiniile exprimate în acest document aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere CEPS și SIDA

Descarcă publicaţia (ro)   Download publication (en)

Marți, 12 Februarie 2019 15:28

Cerere de ofertă: consultant resurse naturale

Centrul Analitic independent Expert-Grup anunță concurs pentru identificarea unui consultant individual ce va presta servicii pentru efectuarea analizei procedurilor și prevederilor normative privind evidența și utilizarea resurselor minerale utile larg răspândite în Republica Moldova în corespundere cu teemeniid e referință anexați.

În cadrul contractului, consultantul va fi responsabil de contribuirea la elaborarea analizei procedurilor și prevederilor normative privind evidența și utilizarea resurselor minerale utile larg răspândite, formularea recomandărilor privind îmbunătățirea cadrului de reglementare și va susține echipa de implementare a proiectului în activitățile de promovare a recomandărilor și informării societății privind monitorizarea utilizării resurselor naturale.  Volumul estimat al efortului constituie 24 zile.

Cerințe minime înaintate candidaților:

  • Studii superioare în geologie, geografie, geografie economică, mediu sau alte domenii relevante;
  • Experiență în analiza politicilor din domeniul mediu/ resurse naturale, cel puțin 4 ani;
  • Cunoașterea cadrului de reglementare și instituțional al domeniului resurse naturale;
  • Capacități de lucru în echipă;
  • Capacități de comunicare și prezentare.

Pentru participare la concurs, Consultantul va depune prin email la This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. :

  • CV-ul din care să reiasă experiența anterioară;
  • Oferta financiară.

Termenul limită de depunere a ofertelor: 22 februarie 2019, ora 19.00.

Accesați termenii de referință

Centrul Analitic Independent Expert-Grup anunță concurs pentru identificarea companiei care să livreze scaune pentru sala de ședințe a instituției.

Caracteristici tehnice minime înaintate scaunelor ce trebuie furnizate:

Material: picioare cromate, șezut: eco piele de culoare neagră;

Dimensiuni: Înălțime – 98 cm, Înălțime spătar pe interior – 54 cm, Înalțime șezut – 44 cm, Lățime șezut – 41 cm, Adîncime șezut  - 44 cm;

Cantitate: 24 bucăți

Termenul de livrare: 7 martie 2019

Pentru participare la concurs, ofertantul trebuie să trimită la adresa: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.  următoarele documente:         

  • Portofoliul companiei;
  •      Copia certificatului de înregistrare;
  •       Scrisori de recomandare dacă există;
  • Oferta tehnică care să indice scaunele pe care le propune;
  • ·     Oferta financiară din care să reiasă prețul unitar și total, inclusiv TVA pentru cantitatea totală.

Cerințe minime înaintate ofertanților:

  • Cel puțin 3 ani de experiență progresivă în domeniul vânzării mobilierului pentru birouri;
  • ·     Recomandări bune.

Termenul limită de depunere a ofertelor este 18 februarie 2019, ora 12:00.  

Pentru orice informații suplimentare ne puteți contacta la: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. , tel: 79 033 684.

 Persoană de contact: Iulia Sîrghi-Zolotco.

 

Care este relația dintre corupție și cheltuielile bugetare?

 

În Republica Moldova eficiența cheltuielilor bugetare, este scăzută comparativ cu alte state din regiune. În 2017, conform „Raportului de Competitivitate Globală”, elaborat de Forumul Economic Mondial, eficiența cheltuielilor bugetare din Republicii Moldova a fost notată cu 2,7 puncte, ceea ce reprezintă o îmbunătățire față de 2016, când scorul a fost de 2,6 puncte. În pofida acestei avansări, la capitolul eficiența cheltuielilor publice Republica Moldova ocupă, doar locul 14 printre alte 20 de state din Europa de Est și Caucaz (vezi Figura 1).

imagine 24 1

Corupția are o influență  nefastă asupra eficienței cheltuielilor bugetare. În general, corupția deteriorează eficiența statului. În cazul resurselor de care dispune Guvernul, corupția contribuie la diminuarea eficienței cheltuielilor bugetare. Astfel, pentru statele din Europa de Est și Caucaz scăderea corupției cu o unitate duce la creșterea eficienței cheltuielilor bugetare cu 0,65 puncte (vezi Anexa 1). Există mai multe canale prin care sunt afectate cheltuielile  bugetare:

  • Alocarea fondurilor bugetare către sectoare neprioritare. Din cauza corupției, sursele bugetare nu sunt orientate spre implementarea celor mai necesare programe pentru societate, ci se oferă pentru domenii ce ar aduce avantaje personale politicienilor sau ar favoriza partidele din care aceștia fac parte. Pentru a-și crește popularitatea politicienii dau preferință finanțării din surse publice a unor mari proiecte de infrastructură. Totodată, de multe ori, crearea unor obiecte infrastructurale noi nu este necesară, în timp ce repararea celor existente este imperativă. În acest context, banii publici sunt risipiți;
  • Vicierea procesului de achiziții publice. Pentru a-și recupera cheltuielile asociate coruperii factorilor de decizie companiile private pot să majoreze prețurile de achiziții, fie să ofere bunuri și servicii în volume ce sunt sub nivelurile stabilite în contractele de achiziții publice. De asemenea, în cadrul achizițiilor sunt favorizate companii mai puțin competitive, iar firmele mai calificate sunt neglijate, fapt ce subminează calitatea proiectelor realizate; 
  •  Deturnarea surselor publice. În unele cazuri, fondurile publice sunt, pur și simplu, deturnate de la destinația lor și sunt utilizate pentru îmbogățirea privată a oficialilor publici . În cadrul concursurilor de achiziții publice factorii de decizie pot selecta într-un mod neonest o companie cu care au o anumită conexiune. Ulterior, firma recepționează bani de la Guvern, pe care îi „donează” politicianului, însă nu poate livra statului, în volum total, bunurile și serviciile ce au fost prevăzute în contractul de achiziții publice;
  • Reducerea calității administrării publice. Din cauza nepotismului, în instituțiile publice, sunt angajate persoane necalificate. Acest fapt contribuie la elaborarea și implementarea unor politici publice eronate, ceea ce implică și utilizarea neoptimală a banilor bugetari. 

În comparație cu alte țări din regiune, Republica Moldova are un nivel înalt al corupției, fapt ce afectează puternic eficiența cheltuielor publice. În 2017 etica și corupția în Republica Moldova a fost estimată cu 2,5 puncte. Rezultatul din 2017 este mai bun decât cel obținut în 2016, când etica și corupția a fost evaluată cu 2,3 puncte. Totuși, în 2017 Republica Moldova a obținut cel mai jos scor comparativ cu alte state din Europa de Est și Caucaz (vezi Figura 2). 

imagine 24 2

Ce trebuie de făcut?

Diminuarea corupției poate juca un rol decisiv în sporirea eficienței cheltuielilor bugetare. Combaterea corupției implică un spectru larg de reforme, însă, în contextul optimizării utilizării banilor publici pot fi evidențiate câteva direcții de acțiune:

  • Diminuarea șanselor de accedere către putere a politicienilor cu o moralitate redusă. Pentru a consolida instituțiile în lupta împotriva corupției, o condiție majoră este intenția a actorilor politici de a se lupta cu acest flagel în mod sistemic. Într-o anumită măsură, un asemenea angajament este dezvăluit de gradul în care inițiativele de reformă sunt încorporate în discursurile actorilor politici. La fel, pentru a reduce șansele de obținere a puterii de către  persoane cu o integritate morală redusă trebuie de reglementat finanțarea partidelor politice, iar din procesul electoral trebuie de eliminat practicile de corupție. 
  • Eficientizarea sectorului public. În fond, este greu de separat măsurile ce au drept scop optimizarea instituțiilor și combaterea corupției. Consolidarea instituțiilor publice reduce posibilitățile de corupere ale reprezentanților statului. De asemenea, trebuie de menționat că asigurarea integrității angajaților publici reprezintă un suport pentru promovarea altor măsuri ce țin de reformarea sectorului guvernamental. Totodată, optimizarea procesului bugetar trebuie să includă următoarele elemente: stabilirea unor reguli clare pentru utilizarea banilor publici de către instituțiile statale, stabilirea unor bugete orientate spre performanță și introducerea unor instrumente ce ar permite consultarea cetățenilor privind utilizarea cheltuielilor bugetare;
  • Transparentizarea procesului bugetar. În general, transparența sporită a administrării publice joacă un rol important în reducerea corupției în instituțiile guvernamentale. O măsură în acest sens ține de asigurarea unei largi disponibilități a datelor privind cheltuielile bugetare. Astfel, informațiile despre achizițiile publice (sumele achitate, destinatarii finali) ar trebui să fie publicate în formate deschise de date. 

Descarcă cometariul (ro) Descarcă comentariul (ru)   Descarcă comentariul (en)

Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” în parteneriat cu Expert-Forum (București) vă invită să participați la audierile publice pe subiectul „Rolul gazoductului Ungheni-Chișinău pentru securitatea energetică a Moldovei”. Evenimentul va avea loc pe data de 22 februarie 2019, între orele 10.00-13.00, în sala de conferință „Marmură” a hotelului „Jolly Alon”.

În cadrul evenimentului va fi discutat proiectul de interconectare pe gaze naturale cu România și construcţia gazoductului pe segmentul Ungheni-Chișinău. De asemenea, vor fi prezentate rezultatele preliminare ale investigației pe marginea producției de criptovalută în regiunea transnistrenă.

Scopul audierilor este de a dezbate împreună cu participanții principalele probleme ale sectorului energetic, în particular, cel al gazelor naturale. În rezultatul audierilor, vor fi colectate opinii din partea actorilor participanți care vor fi transformate în idei și recomandări pentru decidenții politici din Republica Moldova, România și Bruxelles.

Limba de lucru a conferinței va fi româna. Pentru a vă înregistra la eveniment, vă rugăm să completați formularul de mai jos, până pe data de 20 februarie 2019, ora 10:00.

Dacă aveți nevoie de clarificări și/sau explicații suplimentare, nu ezitați să ne contactați la adresa This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. , persoana de contact Inga Agachi, asistent de proiect.

Agenda evenimentului (ro)  Agenda evenimentului (en)

Înregistrare la eveniment:


Audierile vor fi desfășurate în cadrul proiectului „Reconectați Republica Moldova: Cum să aducem gaz natural în conducta Iași-Ungheni?”, sprijinit financiar de Ambasadei Olandei.

Accesează aplicațiile de monitorizare

Aplicația de monitorizare a  agendei de reforme prioritare a  Guvernului și Parlamentului
aplicat6
Clasamentul performanțelor  Bancare din Republica Moldova
aplicat71
Impactul dinamicii populației asupra economiei NTA
aplicat8

Implicare

scoala ro

lapunct ro

budget ro