Economia Republicii Moldova a continuat să se dezvolte în contextul unei guvernări „provizorii”. Un astfel de model de guvernare s-a caracterizat prin creşterea instabilităţii politice şi persistenţa crizei constituţionale, dispute aprinse în coaliţia de guvernare, blocaje prelungite în agenda reformelor, pe întreaga gamă a problemelor stringente, şi aşa mai departe. Totuşi, această situaţie nu a afectat în mod semnificativ imaginea „poveştii de succes” atribuită Republicii Moldova și creșterea economic din acest an. Redresarea economică a readus în 2010 PIB-ul Republicii Moldova la nivelul de până la criză, iar avântul economic a continuat și la începutul anului 2011 cu ritmuri și mai impresionante. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte calitatea creşterii economice, Republica Moldova a revenit la modelul anterior crizei, care oferă Guvernului un confort prea mare, fără nicio presiune pentru a acţiona rapid şi eficient. Creșterea dată ar putea să continue pe fondul redresării economice şi a expirării „paradisului fiscal” determinat de cota zero a impozitului pe venit pentru profi tul reinvestit. Însă creşterea economică bazată pe consum rămâne singura opţiune fezabilă pentru Moldova pe termen scurt şi mediu, dar Guvernul ar trebui să profite de influxul de remitenţe pentru a promova investiţiile publice şi private. În caz contrar, pe termen lung, Republica Moldova va înregistra mai degrabă o creştere a preţurilor, decât o creştere a producţiei şi a ocupării forţei de muncă. O serie de constrângeri critice explică încetinirea creşterii economice pe care o anticipăm pe termen mediu. Acestea sunt analizate în ediția nr. 4 a publicației MEGA, care oferă și recomandări de politici pentru ca Moldova să se adapteze și să valorifice potențialele schimbări din economia globală, în loc să se „bucure” în continuare de statutul său de victimă.