În perioada 1998-2007, populaţia stabilă a Republicii Moldova a scăzut cu 2,3%. În aceeaşi perioadă, populaţia aptă de muncă (cu vârsta 15-64 ani) a crescut cu 8,6%.  Însă o tendinţă mult mai relevantă pentru perspectivele pieţei muncii este reducerea populaţiei cu vârsta de sub 15 ani, care în perioada 1998–2007 a scăzut cu 33%. Acesta constituie cel mai abrupt declin al numărului copiilor în rândul statelor Europei Centrale şi de Est. Migraţia intensă a forţei de muncă subminează şi mai mult perspectivele demografice ale ţării. De asemenea, rata ocupării în Republica Moldova s-a diminuat pe durata perioadei de observaţii 1999-2007, ritmul scăderii fiind cel mai înalt din Europa. Pe parcursul ultimului deceniu, inactivitatea economică a degenerat într-o caracteristică specifică societăţii moldoveneşti. Sectorul educaţional, cu rol esenţial în procesul de instruire a forţei de muncă în conformitate cu necesităţile reale ale economiei, s-a dovedit a fi ineficient pentru a răspunde la necesitățile economiei în schimbare în ultimul deceniu. Toate acestea ridică următoarea problemă: cum ar putea Republica Moldova să devină un loc atractiv pentru viaţă şi muncă? Autorităţile au elaborat o mulţime de legi, strategii şi planuri privind ocuparea forţei de muncă, dar în marea lor majoritate acestea au fost lipsite de spirit practic și au eşuat în atingerea obiectivelor şi scopurilor fixate. Studiul dat examinează principalele probleme ale pieții muncii moldovenești și vine cu unele recomandări pentru soluționarea acestora.