Raportul de Stare a Țării 2019

Tipărește
Data publicării: Luni, 04 Noiembrie 2019
Accesări: 5622

Tranziţia politică a produs o alternanţă la putere necesară, care însă este pe cât de radicală pentru democraţia moldovenească, pe atât de complicată pentru calitatea actului de guvernare.

Preluarea puterii de către opoziţie, coalizată temporar în limitele unor angajamente pro-reformă comune, a pus capăt guvernării oligarhice sub umbrela Partidului Democrat (PDM). Majoritatea reformelor demarate de către alianţa parlamentară formată din Partidul Socialiştilor din Republica Moldova şi Blocul ACUM a vizat revizuirea şi contracararea aspectelor de guvernanţă defectuoasă ale puterii anterioare, care a pus un accent prioritar pe politicile iniţiate de PDM. Depolitizarea instituţiilor, reforma justiţiei şi redresarea modului de utilizare a banilor şi a proprietăţii publice constituie reperele de reformă apreciate în mod egal de către public şi de partenerii externi (FMI, Banca Mondială, UE, SUA). Totuşi, atât la nivel de Parlament, cât şi la cel executiv, guvernarea PSRM-ACUM dă dovadă de anumite ezitări, repetate de altfel, în privinţa depolitizării reale. În acelaşi timp, dezoligarhizarea iniţiată este puternic centrată pe sistemul oligarhic dirijat anterior de către Vladimir Plahotniuc şi mai puţin pe instituirea unui mecanism de prevenire şi de combatere a fenomenului de „stat capturat”, prin desconcentrarea puterii politice, în mod sistemic şi permanentizat.

Înviorarea proceselor democratice interne a contribuit pozitiv, ca „reacţie în lanţ", la resuscitarea politicii externe pe direcţia Vest-Est.

Dezgheţarea rapidă a asistenţei bugetare a Uniunii Europene (UE) dovedeşte o animare considerabilă a dialogului cu instituţiile europene. Datorită revenirii la votul proporţional, dar şi noua dinamică în investigarea furtului miliardului, stabilirea reformei justiţiei şi a luptei cu corupţia politică ca prioritate primordială etc., coaliţia PSRM-ACUM a obţinut, în timp scurt, o credibilitate robustă în faţa partenerilor externi. Totodată, persistă o atitudine agreabilă, fermă, vizavi de importanţa refacerii relaţiilor cu Rusia, în principal, în domeniile comercial, energetic şi al soluţionării conflictului transnistrean. La modul general, Socialiştii insistă pe ideea unei „politici externe echilibrate”, iar Blocul ACUM nu manifestă nicio rezistenţă faţă de acest lucru. Condiţionalitatea inteligentă, adică flexibilă, urmează să fie aplicată cu stricteţe faţă de guvernare, pentru a descuraja orice abateri de la angajamente. Concomitent, restructurarea relaţiilor cu Rusia trebuie să excludă o eventuală atingere, sub orice formă, a securităţii moldoveneşti, posibilă, în particular, prin încurajarea activităţilor „hibride” operate de autorităţile ruse în regiune.

În ceea ce privește situația economică, ratele anuale de creștere a PIB-ului s-au stabilizat în jurul nivelului de 4%, fără să se producă schimbări structurale semnificative în economia națională.

Deși nivelul volatilității s-a redus, această fixare a creșterii indică asupra unor riscuri majore. Înainte de toate, creșterea PIB-ului este insuficientă pentru a atinge convergența care să ne aducă la nivelul țărilor din Europa Centrală și de Est. Mai mult decât atât, un asemenea ritm îndepărtează cu câteva decenii convergență la PIB per capita din țările ECE. Totodată, o creștere atât de lentă nu permite un salt calitativ spre un nou model de dezvoltare economică. Astfel, paradigma creșterii rămâne aceeași: consumul gospodăriei constituie peste 80% din PIB și este puternic dependent de remiteri. Pe termen lung, un asemenea model cu greu poate „supraviețui”, iar incapacitatea de a accelera și a diversifica economia sortește populația la un nivel de trai scăzut.

Totuși, sunt atestate anumite îmbunătățiri marginale la capitolul veniturilor și bunăstării populației.

Veniturile disponibile a populație se află pe un trend ascendent în termeni reali. În ultimul deceniu, deși cu perioade de stagnare și descreștere, veniturile populației au crescut în termeni nominali de circa 3 ori, reprezentând o creștere de circa 30% în termeni reali. Această creștere s-a reflectat și în percepția populației asupra nivelului său de viață. Ponderea celor ce consideră că au nivel de viață „Rău sau foarte rău” a căzut la minimele istorice de 10% din totalul gospodăriilor. Majoritatea de 75% consideră că au un nivel de viață „Satisfăcător”. În pofida acestor tendințe pozitive, nivelul de venituri și consum pe cap de locuitor în Republica Moldova rămâne la doar 40% din media pe regiunea Europei Centrale și de Est, fără a arăta semne de convergență rapidă. Creșterea în continuare a veniturilor sau accelerarea convergenței cu țările din Europa Centrală și de Est este constrânsă de structura de venituri în Republica Moldova. Tot mai multe gospodării în Republica Moldova își obțin veniturile sale principale din activități ce nu sunt legate direct de performanța economiei naționale și productivitatea muncii. Astăzi, peste 60% din gospodării obțin veniturile sale fie din pensii, fie din remiteri de peste hotare. Astfel, din cauza constrângerilor demografice și de migrație ne ciocnim cu provocări semnificative pentru creșterea durabilă și rapidă a veniturilor unei părți largi a populației.

În acelaşi timp, este atestat un nivel îngrijorător al inegalităţilor, pe fundalul nivelului înalt al economiei informale şi bazei impozabile înguste, fapt ce subminează capacitatea sistemului de protecţie socială de a face faţă acestei probleme.

Circa 40% din totalul veniturilor disponibile ale populaţiei sunt deţinute de quintila V a populaţiei (cea mai înstărită categorie), coeficientul Gini fiind estimat la nivelul îngrijorător de 0,35 puncte. Persoanele antrenate în sectorul agrar sunt cele mai vulnerabile: peste jumătate din acestea sunt încadrate în quintilele I şi II (cele mai scăzute venituri), ceea ce indică o inegalitate imensă. Tendinţele în cauză scot în evidenţă faptul că gospodăriile casnice care au continuat să se ocupe cu agricultura au rămas perdante ale procesului de creştere şi de convergenţă a veniturilor. S-au încadrat în acest proces şi au scăpat de „capcana sărăciei” doar cei care au părăsit activităţile agrare. Totuşi, pe parcursul ultimilor ani, nivelul inegalităţilor a fost în scădere. Un factor care a contribuit la diminuarea inegalităţilor a fost implicarea mai activă în migraţie a păturilor cu venituri mici. Ponderea remiterilor în veniturile acestor gospodării a devenit aceeaşi ca şi la populaţia cu venituri mari. Alt factor ce a contribuit la convergenţa veniturilor a fost schimbarea structurală în statutul socio-economic al gospodăriilor. S-a diminuat numărul fermierilor şi angajaţilor în agricultură, unde concentrarea celor săraci a fost şi este mare (de peste 50% din totalul gospodăriilor cu acest statut). În pofida acestei dinamici, nivelul inegalităţilor rămâne o provocare majoră, fapt ce prezintă riscuri pentru starea ţării şi necesită politici economice şi fiscale adaptate acestei realităţi. Chiar dacă nivelul inegalităţilor nu este mult mai înalt faţă de cel din alte ţări din regiune, problema majoră derivă din capacitatea limitată a sistemului de protecţie socială de a face faţă acestei provocări. Cauzele ţin de spaţiul fiscal şi bugetar limitat de nivelul sporit al economiei informale şi a politicilor fiscale şi bugetare electorale în contextul alegerilor Parlamentare din 2018. În plus, pe fundalul fenomenului de îmbătrânire demografică, procesul de diminuare a inegalităţilor ar putea fi compromis definitiv, iar pe termen mediu şi lung aceste procese ar putea acutiza şi mai mult nivelul inegalităţilor din cauza diminuării ponderii populaţiei economic active şi creşterii ponderii pensionarilor. 

O provocare majoră pentru starea țării ține de deprivarea tot mai evidentă a principalilor factori care au asigurat până recent creșterea economică și atragerea investițiilor: remiterile și forța de muncă ieftină.

Remiterile devin din ce în ce mai volatile, incerte, iar pe termen lung tind să scadă, iar principalul factor care a atras puținele investiții până acum - forța de muncă ieftină - este afectat de migrație, de un sistem educațional ineficient și de creșterea mai rapidă a salariilor, decât a productivității. Drept urmare, capacitatea țării de a genera valoare adăugată scade, fapt relevat de încetinirea creșterii economice din ultimii ani, care foarte probabil se va agrava și în perioada următoare. Gravitatea situației este relevată și de reducerea productivității muncii, precum și de quasi stagnarea ratei de ocupare (ambele au rămas cele mai scăzute din Europa) - în special, de creșterea ocupării informale și de reducerea celei formale. Astfel, dacă în următorii ani Republica Moldova nu va identifica surse sustenabile de atragere a investițiilor care să creeze valoare adăugată și exporturi, capacitatea economiei de a genera locuri de muncă și venituri pentru populație și pentru bugetul public se va epuiza definitiv, iar creșterea economică va fi tot mai mică și mai incertă.

Încetinirea creşterii economice devine şi mai problematică pe fundalul creşterii deficitului de cont curent care relevă carenţe structurale de competitivitate.

Principala sursă a acestui dezechilibru derivă din creșterea decalajului dintre exporturi și importuri, care în ultima instanță vorbesc despre existența unor carențe de competitivitate a economiei moldovenești și prezintă riscuri pentru stabilitatea macroeconomică pe termen lung. Principala problema nu ține de nivelul deficitului per se, ci de faptul că acesta este determinat de importuri de produse energetice, de consum și de inputuri industriale, și nu de utilaje, echipamente și know-how ce ar impulsiona pe termen lung exporturile și ar echilibra contul curent. În plus, în contextul stagnării investițiilor străine și al declinului anticipat al remiterilor, finanțarea deficitului de cont curent va deveni o problemă din ce în ce mai acută, punând presiuni asupra monedei naționale și a datoriei externe. În acest context, creșterea nivelului de competitivitate a economiei naționale trebuie să fie prioritatea fundamentală a Guvernului.

Creşterea nivelului de competitivitate ar trebui asigurată la 3 nivele, care sunt interdependente şi derivă unul din altul: (i) piaţa forţei de muncă; (ii) piaţa de capital şi investiţii; (iii) pieţele externe pentru exporturi.

La nivelul forței de muncă, competitivitatea trebuie sporită prin intermediul calității și al relevanței acesteia, și nu al costului ei. În sensul dat, este necesară reformarea sistemului educațional, astfel încât, pe de o parte, respectivul sistem să fie mai flexibil și mai capabil să răspundă necesităților economiei, iar, pe de altă parte, să cultive spiritul antreprenorial, de inițiativă și de inovații. Eforturile în cauză trebuie încurajate și printr-o politică fiscală și economică stimulatorie. Aceasta va permite cultivarea potențialului oamenilor, în special, al tinerei generații, și creșterea atractivității Republicii Moldova pentru talente - o condiție fundamentală pentru fortificarea stării țării și a competitivității pe termen lung. Totodată, anume aceasta trebuie să constituie principalul factor sustenabil de sporire a competitivității țării la nivelul pieței de capital și investiții. Anume talentele, forța de muncă de înaltă calificare, spiritul de inițiativă  și deschiderea pentru inovații și know-how trebuie să fie principalii factorii de atractivitate investițională a Republicii Moldova, iar acești factori, la rândul lor, trebuie să fie susținuți prin reglementări pro-business, economie de piață liberă, instituții transparente și necorupte, și stat de drept care să protejeze proprietatea privată. Sunt elementele-cheie care vor va permite creșterea competitivității la nivelul piețelor externe pentru exporturi, prin majorarea nivelului de sofisticare tehnologică a exporturilor, diversificarea acestora la nivel de produse/servicii și piețe de desfacere, și creșterea contribuției la valoarea adăugată pentru economie și țară în ansamblu.

Deși politicile care vizează îmbunătățirea competitivității ar trebui să fie intense și active, acestea nu ar trebui să facă compromisuri cu privire la obiectivele de dezvoltare durabilă legate de protecția mediului, integritatea investițiilor (transparență pentru proprietarii de investiții benefice), securitatea angajaților și drepturile omului, în general.

Având în vedere deficitul de investiţii, guvernele moldoveneşti au prioritizat în mod tradiţional politicile pro-business şi au marginalizat alte obiective importante legate de dezvoltarea durabilă. Ca urmare a acestei abordări înguste a politicilor economice, Moldova a rămas la fel în deficit acut de investiţii, şi cu un cadru instituţional slab care ţine de protecţia mediului, drepturilor angajaţilor şi spălarea banilor. Guvernul nu ar trebui să atragă investiţii cu orice preţ (de exemplu, prin acordarea cetăţeniei către investitori fără filtre adecvate, prin amnistii de capital şi fiscale, prin slăbirea cadrului regulator şi a instituţiilor de protecţie a muncii sau a mediului). În schimb, Moldova are nevoie de o politică economică echilibrată care să stimuleze prin toate mijloacele posibile (fiscale, de reglementare, financiare) investiţiile care să contribuie la dezvolta-rea durabilă pe termen lung a ţării. Astfel de investiţii ar îndeplini concomitent următoarele 5 criterii: (i) generează o valoare adăugată ridicată; (ii) sunt orientate către export; (iii) crează locuri de muncă decente; (iv) pun în aplicare tehnologii ecologice şi contribuie la decuplarea activităţii economice de la utilizarea resurselor naturale; şi (v) respectă cele mai înalte standarde de transparenţă şi integritate a proprietarilor investiţiei. Guvernul ar trebui să activeze toate instrumentele posibile pentru a atragere anume investiţiile care îndeplinesc toate criteriile menţionate mai sus.

În general, starea ţării poate fi ameliorată prin fortificarea a trei elemente definitorii oricărui stat: (i) sectorul public; (ii) sectorul privat; şi (iii) populaţia.

Starea actuală a Moldovei este subminată de instituţiile publice corupte, ineficiente şi slabe, care la rândul său reprezintă printre principalele bariere pentru mediul de afaceri şi, prin urmare, afectează sectorul privat, subminând baza de impozitare, ocuparea forţei de muncă şi bunăstarea populaţiei. Acestea formează un cerc vicios, deoarece sectorul privat slab şi sărăcia subminează în continuare instituţiile publice prin restrângerea bazei fiscale şi alimentarea corupţiei. Pentru a fortifica starea ţării şi a transforma acest cerc vicios într-unul virtuos, Moldova are nevoie de un ansamblu de reforme complexe şi bine coordonate, care ar trebui să fie ancorate într-o strategie de dezvoltare naţională bine definită pentru următorii 10 ani. Politicile ar trebui să vizeze cele trei elemente menţionate care definesc starea ţării: (i) guvernul trebuie să devină mai responsabil şi eficient, prin creşterea transparenţei instituţiilor publice, fortificarea cadrului de integritate, reformarea justiţiei şi sporirea atractivităţii sectorului public pentru profesionişti; (ii) sectorul privat ar trebui sprijinit prin punerea în aplicare a unor politici fiscale şi economice pro-business echilibrate (fără a submina obiectivele de dezvoltare durabilă menţionate mai sus), oferirea de garanţii de împrumut şi alte forme de suport activ pentru IMM-uri şi start-up-uri care implementează inovaţii, generează valoare adăugată şi locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii de afaceri pentru start-up-uri şi simplificarea procedurilor birocratice pentru obţinerea actelor permisive (ex: digitalizare, mecanisme de aprobare tacite, ghişee unice etc.); (iii) gospodăriile ar trebui să fie împuternicite prin reformarea sistemelor educaţionale şi de sănătate - sectoare-cheie de importanţă sistemică şi strategică în care reformele au stagnat în ultimii ani şi care determină dezvoltarea pe termen lung a ţării. Actualul raport de stare a ţării este structurat anume în baza acestor 3 elemente definitorii.

Citește și „Raportul de Stare a Țării 2019: inegalitățile sociale și economice sunt în scădere, dar pe termen lung există riscuri majore de diminuare a progreselor înregistrate”

Descarcă raportul (ro) Descarcă raportul (en) Descarcă aplicația interactivă

Tags: Natalia Chitii

test

Website test
Tipărește

Accesează aplicațiile de monitorizare

app61
Aplicația de monitorizare a  agendei de reforme prioritare a  Guvernului și Parlamentului
aplicat6
aplicat611ro
app7
Clasamentul performanțelor  Bancare din Republica Moldova
rap eu ro
app8
Impactul dinamicii populației asupra economiei NTA
aplicat81

Implicare

scoala ro

lapunct ro

budget ro

Dvs. folosiți componenta de ADS Blocker.
Noi nu folosim elemente de publicitate, doar prezentăm produsele proprii sau a donatorilor care promovează unele proiecte.
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!

Resetează

Cursor:

Contrast:

Dimensiune Font:

Alb/Negru:

Referințe:

Imagine: