Raportul de Stare a Țării 2018

Tipărește
Data publicării: Vineri, 19 Octombrie 2018
Accesări: 1349

În pofida unor îmbunătățiri marginale pe plan economic, produse în anii 2017-2018 (stabilizarea economică, inflaționistă și a sistemului bancar), s-au menținut constrângerile fundamentale care au împiedicat o ameliorare sesizabilă a stării țării și a calității vieții oamenilor. În particular, s-au făcut remarcate o serie de episoade nefericite cu impact negativ asupra încrederii populației în guvernare, dar și asupra relațiilor cu partenerii de dezvoltare. Aceste episoade țin de un șir de inițiative lansate de actuala guvernare - de la schimbarea sistemului electoral, invalidarea alegerilor din municipiul Chișinău și atragerea investițiilor în schimbul cetățeniei până la pachetul de legi privind declararea voluntară și stimularea fiscală. Aceste episoade au confirmat influența puternică a intereselor obscure asupra actului de guvernare, drept argument servind faptul că au fost promovate în mod non-democratic, non-transparent și, în mare parte, cu încălcarea bunelor practici internaționale.

Economia moldovenească a continuat să crească, însă cu un ritm relativ lent și în baza unui model non-durabil. După o ascensiune recuperatoare de 4,5% în 2016, PIB-ul a continuat să avanseze în 2017 (+4,5) și în prima jumătate a anului 2018 (+5,2%), însă există anumite rezerve privind calitatea acestei creșteri. În plus, un asemenea ritm de creștere economică este insuficient pentru convergența veniturilor către standardele țărilor din Europa Centrală și de Est pe parcursul vieții actualelor generații. După cum a fost arătat și în edițiile anterioare ale Raportului de Stare a Țării, pentru convergență, Republica Moldova are nevoie de ritmuri de creștere de circa 7-8%. Mai mult decât atât, reproducând modelul perioadei anterioare, creșterea din 2017-2018 este bazată pe factori mai curând conjuncturali sau aritmetici, decât fundamentali (ex.: creșterea remiterilor are loc pe fundalul bazei scăzute de comparație, iar majorarea volumului investițiilor publice și a unor cheltuieli sociale este determinată de proximitatea alegerilor și, respectiv, este una temporară).

Unul dintre factorii esențiali care, în pofida diverselor provocări de stres climaterice și economice interne, i-a permis economiei moldovenești să crească și să se diversifice este accesul facilitat la piața europeană. Pe parcursul punerii în aplicare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, pierderile de export pe piața CSI, cauzate de restricțiile comerciale instituite de către Federația Rusă și cele apărute ca urmare a conflictului armat din Ucraina, au fost integral compensate de creșterea exporturilor pe piața comunitară. Evoluția comerțului extern moldovenesc din ultimii ani demontează toate miturile legate de pretinsul impact distrugător pe care ar fi urmat să-l aibă liberalizarea comerțului cu Uniunea Europeană în cadrul ZLSAC - din contra, statisticile arată că exporturile spre UE au crescut în mod robust, iar produsele europene de import nu au „invadat” piața internă (de fapt, pe parcursul implementării ZLSAC, deficitul comercial al Republicii Moldova față de UE s-a redus esențial).

Principalul efect al vulnerabilităților instituționale, care explică modelul non-durabil de creștere economică și competitivitatea redusă, ține de atractivitatea investițională scăzută a țării. Niciodată, din anul 2000 încoace, economia moldovenească nu a trecut printr-o criză investițională atât de lungă și de profundă. Investițiile în active imobilizate - atât în sectorul privat, cât și în cel public - au scăzut dramatic în 2015-2016 (-20% față de nivelul din 2014), aproape stagnând în anul 2017 (+1% față de 2016). Deficitul de investiții afectează perspectivele privind creșterea economică durabilă, înainte de toate, pentru că subminează procesul de dezvoltare a capacităților noi de producere. Acest aspect este deosebit de important pentru Republica Moldova, care a trecut printr-o fază extinsă de tranziție structurală, soldată cu deprecierea fizică și morală a capitalului său productiv. În plus, ponderea, în atragerea investițiilor, a sectorului industrial și agricol - activitățile care produc bunurile cele mai ușor comercializabile pe plan internațional - a rămas una destul de joasă pe parcursul ultimilor ani (circa 20% din totalul investițiilor). Pentru Republica Moldova, care nu are o piață internă vibrantă și care poate crește durabil doar prin intermediul exporturilor, o pondere atât de mică în procesul investițional a activităților ce produc bunuri comercializabile este o constrângere majoră pentru dezvoltarea economică durabilă.

Cu un sistem bancar zdruncinat de fraudele descoperite în 2014-2015 și cu o piață de capital în fază embrionară, economia Republicii Moldova suferă de un deficit cronic de resurse investiționale interne. Băncile moldovenești nu-și exercită pe deplin funcția de acumulare a resurselor și de alocare a acestora pentru finanțarea investițiilor productive. Prin urmare, din puținul investițiilor, majoritatea sunt finanțate din resursele proprii ale firmelor, fapt care vorbește despre constrângerile întreprinderilor mici și mijlocii în ceea ce ține de dezvoltarea capacităților de producere și de sporirea competitivității. Din cauza fraudei bancare, sistemul financiar al țării va mai rămâne, în viitorul apropiat, incapabil să ofere necesarul de resurse investiționale, în special, pentru proiectele investiționale mari, ceea ce face și mai important rolul surselor străine în finanțarea investițiilor.

Proximitatea scrutinului parlamentar a alimentat o serie de politici cu iz electoral evident și cu riscuri majore pentru stabilitatea bugetară după alegeri. Mizele politice față de alegerile generale stabilite pentru luna februarie 2019 au determinat angajarea Guvernului în obligații bugetare cu priză la public - „Prima Casă” -1, -2 și -3, proiectele de reabilitare a drumurilor locale, „Arena Chișinău”, diminuarea unor contribuții și impozite. Și toate acestea, în situația pierderii suportului bugetar direct din partea Uniunii Europene, precum și a riscului de întrerupere a relațiilor cu FMI. Creșterea deficitului bugetar din cauza politicilor electorale ar putea duce la reducerea și mai mult a cheltuielile publice pentru investiții productive în infrastructură și în dezvoltarea capitalului uman din cauza optimizărilor bugetare după alegeri. În mod particular, ar putea să sufere sectorul de protecție a sănătății și sectorul educației, ambele deja resimțind deficite cronice de specialiști, de infrastructură și de echipamente.

Tendințele demografice continuă să reprezinte o constrângere fundamentală pentru dezvoltarea economică și socială a țării. Principalele riscuri țin de presiunile bugetare aferente. Astfel, pe fundalul scăderii populației ocupate și al creșterii ponderii de emigranți de muncă, sporește vizibil numărul persoanelor care au depășit vârsta de pensionare. De facto, într-un singur deceniu, cohorta pensionarilor a crescut cu 23% - de la 528 de mii în 2007 la 652 de mii în 2017 - și tendința va continua inexorabil. Majorarea pragului de pensionare oferă mai mult un respiro, decât o soluție durabilă pentru problemele cu care se confruntă sistemul public de pensii. Schimbările demografice vor amplifica presiunea și asupra sectorului de protecție a sănătății, precum și asupra bugetelor locale, în special, în lumina faptului că o bună parte din populația foarte avansată în vârstă va locui solitar și va avea nevoie de acces la servicii de sprijin social. Pe acest fundal, nivelul datoriei publice și public garantate ar putea crește substanțial. Tendințele respective sunt și mai dramatice ca urmare a emigrării intense a populației cu vârsta aptă de muncă și a productivității relativ scăzute a muncii. Aceste fenomene afectează perspectivele de pensionare decentă ale actualei populații ocupate și subminează capacitatea țării de a valorifica oportunitățile dividendului demografic generat de schimbările demografice.

Economia moldovenească, pentru a crește mai rapid și mai durabil, are nevoie de o extindere și o diversificare substanțială a exporturilor. În acest sens:

  • Pe lângă eforturile absolut necesare de a moderniza infrastructura calității și de a pune în aplicare standardele UE de securitate și de calitate, este important ca și asociațiile de producători să se implice mai activ în promovarea ZLSAC. Responsabilitatea Guvernului, la rândul său, este să le ofere acestor asociații de producători infrastructura instituțională și legislativă care să reducă din costurile tranzacționale, să faciliteze comerțul internațional și să atragă mai mulți investitori străini.
  • Este important de renegociat condițiile de acces pe piața UE a unor produse agroalimentare autohtone care se confruntă cu bariere prea limitative, cum ar fi tarifele vamale rămase în vigoare sau cotele tarifare insuficient de înalte.
  • Guvernul trebuie să continue eforturile de liberalizare a accesului pe piețele altor parteneri, în special, pentru produsele agricole. În acest context, așa cum pentru Republica Moldova este importantă revenirea pe piața rusă, Guvernul trebuie să elibereze relația comercială cu Federația Rusă de orice substrat politic - în măsura în care acest lucru este posibil atunci când este vorba de Moscova, bineînțeles. La fel, în pofida riscurilor, sunt îndreptățite eforturile de negociere a unor acorduri de liber schimb reciproc avantajos cu China, Elveția, Canada, Israel și cu unele țări din Orientul Apropiat.

Creșterea substanțială a exporturilor va fi posibilă doar cu condiția creșterii investițiilor, în special, a celor străine. Prin urmare, este necesar de identificat noi factori de atractivitate investițională pentru țară. În Republica Moldova, elementele esențiale ale politicii de atragere a ISD sunt facilitățile fiscale și vamale, oferite în cadrul ZEL-urilor, precum și costul relativ mic al forței de muncă și la fel de relativa sa disponibilitate. Este evident că relevanța costului și a disponibilității forței de muncă ar putea să scadă în timp, ca urmare a emigrației și a presiunilor în creștere asupra pieței muncii. În continuare, propunem principalele priorități de politici în vederea sporirii investițiilor:

  • Având în vedere faptul că unul dintre principalii factori ai impulsionării activității investiționale este volumul vânzărilor, este necesară promovarea integrării comerciale internaționale, prin sporirea eficienței managementului la nivel de firmă și prin dezvoltarea accesului populației la creditele de consum.
  • Trebuie de îmbunătățit în continuare accesul firmelor la creditul bancar pe termen lung, în special, pe fundalul intermedierii financiare extrem de scăzute din țara noastră, după criza bancară din 2015.
  • Pentru stimularea investițiilor în industriile performante, Guvernul trebuie să faciliteze mobilitatea de ramură și, implicit, cea teritorială a forței de muncă. Acest fapt va scoate în evidență, o dată în plus, importanța măsurilor de susținere a învățării pe tot parcursul vieții. Deși reforma sectorului educației vocaționale este văzută de Guvern drept una dintre prioritățile-cheie, învățării pe durata vieții îi este acordat, în mod incorect, un rol secundar. Or, forța de muncă  deja activă economic rareori revine în educația formală pentru a-și ridica nivelul de calificare sau pentru respecializare.
  • Analizele noastre au arătat că multiplicatorul investițiilor în economia moldovenească este foarte scăzut. Dacă ne dorim un efect multiplicator mai înalt al investițiilor, se impune dezvoltarea ofertei interne. Această presupune măsuri de politică industrială, de competitivitate și de dezvoltare a capitalului uman.
  • Sporirea activității investiționale în Republica Moldova poate fi obținută și prin reformele ce țin de îmbunătățirea modului de funcționare a pieței muncii, și anume, prin liberalizarea atentă a acesteia, îmbunătățirea calității politicii concurențiale și combaterea ocupării informale.

Totuși, politicile menite să impulsioneze investițiile ar trebui să includă, în mod prioritar, acțiuni de stimulare a investițiilor în capitalul uman, cel de care depinde productivitatea muncii și competitivitatea economiei. În orice economie, creșterea investițiilor în capitalul fix nu este durabilă, dacă nu este însoțită și de investiții în capitalul uman. În acest sens, sunt necesare reforme structurale profunde, în special, în sectoarele educaționale vocaționale și terțiare, în vederea sporirii eficienței investițiilor publice și private în aceste domenii și pentru ancorarea mai bună a ofertei educaționale cu cererea pentru forța de muncă din partea sectorului real.

Citește și: Raportul de Stare a Țării 2018: Îmbunătățiri marginale, pe fondul problemelor persistente

Descarcă raportul (ro)  Descarcă raportul (en)

 

Tags: Natalia Chitii

test

Website test
Tipărește

Accesează aplicațiile de monitorizare

Aplicația de monitorizare a  agendei de reforme prioritare a  Guvernului și Parlamentului

Clasamentul performanțelor  Bancare din Republica Moldova

Impactul dinamicii populației asupra economiei NTA

aplicat4

Implicare

scoala ro

lapunct ro

budget ro