Ana Vivdici despre „Școala Mea”: Profesorii, părinții și elevii trebuie să devină un motor de dezvoltare a școlii lor

Data publicării: Vineri, 22 Decembrie 2017
Accesări: 6520

Înainte de a fi aleasă în funcția de șefă a Inspectoratului Școlar Național, Ana Vivdici a fost directoarea Liceului „Mihai Eminescu” din orașul Hâncești. În 2014, liceul a fost parte a proiectului „Școala Mea”. Misiunea acestei inițiativei a Expert-Grup este să îndemne cetățenii să contribuie, împreună cu autoritățile naționale, regionale și locale, la promovarea unor servicii în educație mai bune. În cadrul proiectului au fost implicate până în prezent 80 de gimnazii și licee din toată țara. Ana Vivdici ne-a povestit ce a însemnat proiectul pentru ea și pentru liceul din Hîncești și cum îi folosește astăzi experiența de atunci.

- Liceul „Mihai Eminescu” din Hâncești a fost printre primele școli participante în proiectul „Școala Mea”. De ce ați aplicat?

 - Cred că atunci îmi doream foarte mult să învăț și să preiau experiența de „traducere” a mesajului despre buget pe înțelesul părinților, profesorilor și pe cel al elevilor. Am vrut să am un ajutor în descifrarea mecanismelor de consultare a opiniei publice, deoarece, vă dați bine seama, că într-o instituție de învățământ profesorii au deja sarcinile lor și timpul lor este destul de limitat.

- „Școala Mea” nu ne-a oferit bani și nici alte beneficii materiale directe. „Școala Mea” ne-a oferit oportunitatea de a învăța, de fapt, cum să gestionăm propriile lucruri mai bine în așa fel încât ceea ce facem noi în fiecare zi să fie în beneficiul elevului și al părintelui. Și toți împreună să fim un motor de dezvoltare a instituției, care să reprezinte interesele tuturor.

- În calitate de manager al instituției, cât de folositoare a fost experiența „Școala Mea”?

- Ca și director, am aflat lucruri pe care îmi părea că le știu, dar doar îmi părea. Au fost o serie de chestionare completate online de profesori, părinți și elevi. Vă dau un exemplu. De la părinți am aflat că ei nu prea știau ce se întâmplă în școală. În acel an, am avut multe inițiative despre care discutam în fiecare săptămână cu elevii, cadrele didactice și chiar cu părinții. Totuși, părinții nu știau despre proiectele liceului. Am mai aflat că părinții credeau că avem taxă de școlarizare. Dar noi nu aveam și sunt sigură că nu am cerut niciodată nici un fel de taxă. Asta m-a uimit. Și încă ceva foarte interesant: lucruri pe care părinții ar vrea să le schimbe în instituție și pe care ulterior am reușit să le schimbăm împreună. Dar despre toate acestea nu am aflat de la ei, ci din chestionare. Și atunci, am pus accent anume pe recomandările părinților și elevilor.

- Dar cum ați reușit să stabiliți comunicarea între administrația liceului și părinți? Și cum v-au folosit, în acest sens, instrumentele „Școala Mea”?

- Am început să înțeleg procesele, ce fel de resurse există, cum s-au cheltuit banii în anii trecuți, ce economii s-au făcut. Și am făcut o evaluare pentru anii precedenți și am comparat-o cu situația existentă în acel moment. A fost o analiză care a cuprins ultimii doi ani și pe care mi-am propus să o prezint în cadrul unei audieri publice la care am invitat părinți, profesori, elevi, inclusiv primarul localității. A fost o întâlnire la care cei prezenți simțeau o anumită doză de tensiune. Fiecare se gândea la paralela făcută între cum a fost și cum era atunci. Dar până la urmă a fost o audiere reușită pentru că am învățat să promovăm un mesaj care să fie asertiv și să îndemne la colaborare. Ce mesaj trebuia să transmit părinților? De ce trebuia să-i conving? Trebuia să le spun că noi nu avem nimic de ascuns. Că noi vorbim despre lucrurile care ne privesc pe toți și trebuie să fim deschiși pentru a admite că avem probleme, dar că împreună urmează să le depășim. Și așteptăm reacția lor, indiferent dacă e una  pozitivă sau negativă. Asta era cel mai important.

- Iar audierea publică a fost un exercițiu pentru a transmite acest mesaj?

- La audiere au fost foarte multe propuneri. Oamenii au simțit că într-adevăr opinia lor contează. Am zis atunci împreună că vrem ca toți elevii noștri, de la toate treptele, să fie bine alimentați și că vom aloca bani din buget pentru asigurarea condițiilor. Am mai spus că vrem un spațiu în acest scop și am început construcția unei cantine, inițiativă, care acum este continuată cu succes de administrația liceului. Am mai vrut să nu mai plouă în sala de festivități. Așa că am făcut scenă, am găsit sponsori și am reparat acoperișul. Nu am mai vrut să fie frig în sălile de clasă. Atunci am termoizolat toată fațada, am schimbat geamurile și a fost cald. Toată lumea acum are internet în școală și computere de ultimă generație. Și părinții erau împotrivă la început pentru că exista riscul ca toți copiii să stea toată ziua doar cu ochii în telefon și să se joace. Ei, uite, că nu a fost așa.

- În cât timp ați reușit să faceți tot ce ați enumerat?

- În trei ani. Până în 2015, atunci când am plecat, am reușit să schimbăm tot sistemul de iluminare în sălile de clasă, să schimbăm băncile și scaunele elevilor în funcție de vârstă, să cumpărăm alt mobilier în cantină, să dotăm cabinetul de informatică și biblioteca cu computere, să schimbăm mobilierul în vestiarele elevilor,să premiem anual cadrele didactice, să atragem proiecte de investiții și educaționale pentru copiii de etnie romă, să consolidăm echipa administrativă și profesorală a liceului prin formări locale, naționale și internaționale.

- Cât din banii cheltuiți pentru toate acestea au fost din bugetul școlii și cât din resurse externe?

- Noi am folosit cam 25 la sută din bugetul instituției, restul banilor au fost oferiți de administrația publică locală și de partenerii naționali și internaționali.

- Apropo, ați comparat rezultatele chestionarelor de la începutul proiectului cu cele de la sfârșitul proiectului?

- Desigur. Era o mare diferență. Și practica cu chestionarele o pun în aplicare și la Inspectoratul Școlar Național. La început, aceste formulare sunt acceptate cu greu, dar analizate ulterior se dovedesc  un instrument foarte bun de evaluare a performanței instituției pe de o parte,  și pe de altă parte a calității comunicării și parteneriatului dintre școală-elev-părinte-comunitate.  

- Pentru a avea succes și sprijin din partea actanților și beneficiarilor educaționali, școala trebuie să devină transparentă în gestionare, credibilă prin deschidere în comunicare și feedback continuu, fără frica de a primi feedback negativ. Un feedback negativ este prilej pentru transformare constructivă a educației și nu trebuie să ignorăm existența feedback-urilor negative, ci să le gestionăm. Dacă nu sunt rezolvate, acestea generează în conflicte pe termen lung, continue sau violente, agresive sau latente, petiții, sesizări, etc.

 - În martie-iunie anul curent, am pilotat chestionare pentru părinți, elevi și cadre didactice în peste 50 de instituții din țară, chestionare destinate consultării opiniei beneficiarilor și actanților, despre calitatea procesului educațional,  în procesul de autoevaluare a instituției și evaluare internă a cadrelor didactice.

 - Beneficiarii și-au expus opinia privind calitatea educației oferită de instituția de învățământ. Nu spun că a fost un instrument ideal, deoarece în gestionarea procesului am depistat anumite disfuncționalități, pe care le vom corecta. Însă, consider a fi crucial ca aceste chestionare să cuprindă componentele promovate de „Școala Mea”, dar și de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Cadrele didactice percep chestionarele ca pe o notare a competențelor lor, însă scopul consultării nu este cel de a da o notă profesorului, ci de a obține un feedback din partea beneficiarului. I se oferă prilej cadrului didactic de a reflecta asupra propriei activități și impactul acesteia. Uneori, cea ce planificăm, cum credem că facem ce am planificat, cum îi afectează pe cei implicați nu sunt convergente.

- „Școala Mea” ne-a oferit posibilitatea de a ne implica și post factum în activități organizate în cadrul proiectului. Atunci când participi la aceste evenimente reprezinți o sursă de experiență pentru alții ca tine și devii un partener de dezvoltare.

- Ce sfat aveți pentru echipele altor școli participante în proiectul „Școala Mea”?

- Să nu le fie frică să-și împărtășească experiența învățată cu elevii, părinții, cadrele didactice, dar și colegii din alte școli. Să încerce să asigure o durabilitate și o continuitate a proiectului. Și să nu le fie teamă să spună care sunt problemele lor. Iar cel mai important, să vorbească cât mai mult despre ceea ce fac.

Vă mulțumesc.

_____________________________________________________________________________

Interviul a fost realizat de Mihaela Gherasim, jurnalistă Radio Europa Liberă, în cadrul proiectului „Școala Mea - Responsabilizare socială pentru reforma educației din Republica Moldova”, implementat de către Centrul Analitic Independent Expert-Grup cu susținerea financiară a Băncii Mondiale, programul Parteneriatul Global pentru Responsabilizare Socială.

Tipărește

Accesează aplicațiile de monitorizare

app61
Aplicația de monitorizare a  agendei de reforme prioritare a  Guvernului și Parlamentului
aplicat6
aplicat611ro
app7
Clasamentul performanțelor  Bancare din Republica Moldova
rap eu ro
app8
Impactul dinamicii populației asupra economiei NTA
aplicat81

Implicare

scoala ro

lapunct ro

budget ro

Dvs. folosiți componenta de ADS Blocker.
Noi nu folosim elemente de publicitate, doar prezentăm produsele proprii sau a donatorilor care promovează unele proiecte.
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!

Resetează

Cursor:

Contrast:

Dimensiune Font:

Alb/Negru:

Referințe:

Imagine: