Viața după remitențe

Data publicării: Luni, 28 Mai 2007
Autori:
Accesări: 4623

Comentariul economic nr. 18

Dinamica creşterii veniturilor remise de emigranţii moldoveni angajaţi peste hotare înregistrează noi recorduri, demonstrând că Republica Moldova rămâne a fi competitivă cel puţin la o categorie de export şi anume, exportul forţei de muncă. Însă, contribuţia curentă a veniturilor remise la creşterea economică nu trebuie să ducă la complacere vizavi de riscurile iminente pe care acestea le creează. Ignorarea acestor riscuri poate schimba iremediabil peisajul economic şi social din Republica Moldova.

O expansiune neclintită...

Pe parcursul ultimilor ani volumul veniturilor remise de emigranţii moldoveni a crescut robust. Se pare că nici anul 2007 nu va fi o excepţie: doar în primul trimestru transferurile de mijloace băneşti din străinătate efectuate de persoane fizice prin băncile comerciale au totalizat 209,77 mln. USD, aproape cu 29% peste intrările din primul trimestru anului precedent. Totodată, valoarea acestor remiteri este echivalentă cu 77,5% din valoarea exporturilor moldoveneşti în primul trimestru a.c., o cifră extraordinară în comparaţie regională. În general, în 2006 veniturile remise de emigranţi s-au cifrat la 854,55 mln. USD, iar în 2007, conform estimărilor FMI, pot să ajungă la 1,283 mlrd. USD.

Astfel, contrar aşteptărilor volumul remiterilor îşi menţine ritmurile puternice de creştere. Această evoluţie poate fi explicată prin creşterea numărului emigranţilor, legalizarea lor, sporirea retribuţiilor încasate de aceştia şi proliferarea sistemelor de transfer bancar rapid.

...cu efecte benefice imediate...

În general, remitenţele emigranţilor au avut un impact benign asupra evoluţiei economiei moldoveneşti până acum. Pe parcursul ultimilor ani transferurile private au constituit unul din motorii principali ai creşterii economice din Republica Moldova. Influenţa pozitivă asupra sistemului economic s-a translat atât prin sporirea veniturilor gospodăriilor casnice, cât şi prin majorarea veniturilor în buget public de pe urmă taxării indirecte a mărfurilor importate. Tot remiterile, alături de transferuri guvernamentale, au contribuit la ridicarea unei părţi a populaţiei din sărăcie, în special în perioada anilor 2000-2004.

Aşadar, susţinând veniturile disponibile ale gospodăriilor casnice, remiterile au alimentat puternic consumul privat pentru mărfuri şi servicii. Totuşi, în cea mai mare măsură, remiterile sunt cheltuite pentru consum curent şi durabil, procurarea imobilului, dar şi sunt economisite în sistemul bancar. Doar o parte mult mai modestă (sub 10%) este folosită ca investiţii propriu-zise. Majorarea cotei remiterilor destinate investiţiilor constituie o preocupare justă. Totuşi, în acest sens constatăm două obstacole importante: 1) fluxul total al remiterilor este compus dintr-un număr mare de sume mici destinate consumului; 2) cei care ar putea să le investească în iniţierea unor afaceri mici (adică sunt tineri, dispun de cunoştinţe şi sunt capabili să-şi asume riscuri) deja se află peste hotare şi, investirea substanţială a economiilor acumulate peste hotare va fi posibilă numai după ţară.

Acestea fiind spuse, remarcăm că un asemenea mod de absorbţie a remiterilor a rezultat, pe de o parte, în susţinerea ritmurilor robuste de creştere economică, iar pe de altă – în acumularea unor dezechilibre majore în sistemul economic moldovenesc.

...şi dezechilibre şi riscuri majore...

Este evident că un model de creştere economică bazat pe remitenţe nu este durabil. De altfel, pentru asigurarea durabilităţii creşterii, veniturile remise trebuie să rezulte nu doar în augmentarea consumului final, ci şi în sporirea investiţiilor şi oportunităţilor de angajare în sistemul economic. Ceea ce nu este cazul Republicii Moldova: companiile locale au eşuat să răspundă cererii interne de consum tot mai mare, doar o mică parte a remitenţelor este investită, iar piaţa muncii a rămas anemică toţi aceşti ani. Evident, nu putem ignora efectul multiplicator al veniturilor remise de emigranţi care se manifestă în sistemul economic. În acelaşi timp, autorităţile moldovene nu s-au grăbit să folosească oportunităţile oferite de creşterea puternică a veniturilor remise, care ar putea avea o contribuţie mai mare la capitolul investiţiilor în sectorul real şi care ar putea deveni o resursă importantă pentru creşterea consumului producţiei companiilor locale. Respectiv, în condiţiile unei legături slabe între influxul tot mai mare al remitenţelor şi creşterea sectorului real, aspectele negative ale remitenţelor devin tot mai evidente, iar dezechilibre economice tot mai vădite. Cele mai importante dezechilibre sunt:

  • expansiunea deficitului comercial (creşterea galopantă a importurilor pentru satisfacerea cererii interne pe fundalul incapacităţii companiilor locale de a acoperi segmente importante ale acesteia);
  • expansiunea consumului a sporit presiunile inflaţioniste;
  • aprecierea monedei naţionale faţă de valutele străine a înrăutăţit poziţia exportatorilor moldoveni;
  • „supraîncălzirea” pieţei imobilului, o destinaţie sigură pentru investirea remiterilor;
  • exodul forţei de muncă calificate, urmată de un deficit acut al acesteia în Republica Moldova. Alături de climatul de afaceri deficient, deficitul forţei de muncă calificate împiedică serios venirea companiilor străine şi dezvoltarea companiilor locale.

În afară de această, rata de sărăcie a încetat să se mai comprime din 2005, iar remiterile tot mai mult sunt recepţionate de straturile mai asigurate ale populaţiei moldoveneşti.

Pe acest fundal tot mai pregnant se conturează o serie de riscuri majore vis-a-vis de sistemul economic şi social din Republica Moldova. Într-o perspectivă de durată medie şi lungă, am evidenţia următoarele riscuri:

  1. aprofundarea dezechilibrelor macroeconomice precum înrăutăţirea continuă a balanţei comerciale, supraaprecierea leului, etc. Totodată, o eventuală micşorare bruscă a influxului de remiteri ar putea rezulta în contracţia cererii interne şi, deci, a creşterii economice în condiţiile stagnării sectorului real şi exporturilor.
  2. umflarea „balonului” pe piaţa imobilului. Piaţa de imobil va rămâne supraîncălzită în timpul apropiat. Totodată, combinarea ofertei excesive cu o eventuală comprimare a cererii (de pildă, din cauza reunificării familiilor emigranţilor peste hotare) poate rezulta în spargerea „balonului” şi recesiunea sectorului de construcţii.
  3. deficitul forţei de muncă calificate. Deficitul forţei de muncă devine un obstacol important în calea dezvoltării economice în Republica Moldova. Perpetuarea ritmurilor actuale de exod al forţei de muncă calificate va periclita perspectivele creşterii economice şi atragerii investiţiilor străine în ţară.
  4. prăbuşirea sistemului naţional de pensii. Schimbări demografice de îmbătrânire a populaţiei şi ieşirea emigranţilor din sistemul contribuţiilor sociale face actualul sistem de pensii nesustenabil în perspectivă de lungă durată. Autorităţile, pare-se, nu au fost capabile să abordeze această problemă într-o manieră coerentă.
  5. dezvoltarea culturii de dependenţă. Intrări sigure şi constante de venit în bugetul gospodăriilor casnice de pe urma remiterilor descurajează participarea membrilor acestor gospodării la procesele de producere. În rezultat, avem mai puţină forţă de muncă activă. Aceasta cultură a dependenţei de veniturile remise de emigranţi este deosebit de periculoasă în cazul tinerilor.
  6. hazardul moral al guvernării. Creşterea şi bugetul public finanţaţi în mod stabil prin remitenţe permite guvernanţilor să evite implementarea reformelor structurale necesare, dar riscante din punct de vedere social. Cu atât mai mult că asemenea model de creştere este foarte convenabil grupurilor de interese ce reprezintă, de pildă, importatorii care beneficiază de leul forte şi cererea de consum în creştere. În mod paradoxal, cetăţenii nesatisfăcuţi cu rezultatele actului de guvernare şi plecaţi pentru muncă peste hotare, contribuie, prin remiterile lor, la perpetuarea stării de lucruri din societate şi perpetuarea guvernării ineficiente. Se formează un „cerc vicios” care poate să nu fie depăşit prin intermediul procedurilor electorale democratice.

...iar autorităţile ezită să abordeze problemă în ansamblu...

Deocamdată, autorităţile moldovene nu au demonstrat o abordare complexă în domeniul migraţiei şi remitenţelor, ci au lansat doar o serie de programe cu impact mai mult sau mai puţin modest ce se implementează cu susţinerea şi/sau parteneriat cu organizaţiile internaţionale. Însă, elaborarea unei politici cuprinzătoare este o strictă necesitate. Din punctul nostru de vedere, o asemenea politică trebuie să se axeze pe câţiva piloni, dintre care menţionăm:

  1. Asigurarea climatului economic şi investiţional favorabil. Indiferent de provenienţă, străină sau locală, investiţiile au nevoie de condiţii prielnice. Aceasta înseamnă continuarea reformelor ce urmăresc micşorarea imixtiunii administrative în procesele economice, debirocratizarea, combaterea corupţiei şi acces egal la justiţie.
  2. Facilitarea încadrării emigranţilor reveniţi în activitatea economică din ţară. Mulţi migranţi ce revin acasă nu cunosc suficient oportunităţile de afaceri, nu dispun de deprinderi necesare pentru iniţierea acestora sau au nevoie de asistenţă în angajarea în câmpul muncii. Un program special ce urmăreşte reintegrarea emigranţilor fie prin angajare, fie prin instruirea în iniţierea afacerilor ar putea juca un rol important în accelerarea dezvoltării economice în Republica Moldova.
  3. Stabilirea contactelor şi comunicarea cu diaspora moldoveană de peste hotare. Autorităţile trebuie să stabilească şi să menţină contactele cu diaspora moldoveană. Această diasporă trebuie mereu informată despre evoluţiile politice şi economice, şi despre noile oportunităţi de afaceri din Republica Moldova. Asemenea eforturi ar putea maximiza implicarea comunităţilor de moldoveni din afara ţării în procesele economice şi sociale din patrie.
  4. Negocierea cu ţările-gazdă a unor acorduri bilaterale privind protecţia socială. Existenţa unui număr mare de emigranţi care nu-şi plătesc contribuţiile sociale în Moldova, dar care, atunci când vor reveni în ţară, vor trebui să beneficieze de plăţi din sistemul moldovenesc de protecţie socială periclitează durabilitatea acestuia. Reincluderea cetăţenilor moldoveni în sistemul naţional de protecţie socială este o strictă necesitate pentru asigurarea capacităţii statului de a-şi onora obligaţiile sociale.

Spre fericire, sau nefericire, fenomenul migraţiei şi remitenţelor va rămâne un factor important în dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova pe mulţi ani înainte. Astfel, depăşirea inerţiei şi abordarea acestei probleme în mod sistematic şi coerent de către autorităţile Republicii Moldova reprezintă o necesitate de neomis. Mai târziu poate fi ... prea târziu.

Tipărește
Autori:

Accesează aplicațiile de monitorizare

app61
Aplicația de monitorizare a  agendei de reforme prioritare a  Guvernului și Parlamentului
aplicat6
aplicat611ro
app7
Clasamentul performanțelor  Bancare din Republica Moldova
rap eu ro
app8
Impactul dinamicii populației asupra economiei NTA
aplicat81

Implicare

scoala ro

lapunct ro

budget ro

Dvs. folosiți componenta de ADS Blocker.
Noi nu folosim elemente de publicitate, doar prezentăm produsele proprii sau a donatorilor care promovează unele proiecte.
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!

Resetează

Cursor:

Contrast:

Dimensiune Font:

Alb/Negru:

Referințe:

Imagine: