Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre UE şi Republica Moldova: o trambulină spre modernizare sau o cale spre ruinare?

Data publicării: Joi, 05 Mai 2011
Autori:
Accesări: 5153

Comentariul economic nr. 92

Definirea contextului. Republica Moldova: o poveste de succes sau un caz special?

Probabil Republica Moldova nu a primit niciodată atâta atenţie şi nu s-a aflat în prim-plan ca în prezent. Chiar şi la mijlocul anilor 1990, când ”The Economist” a declarat Republica Moldova drept cel mai reformator stat din spaţiul post-sovietic, ţara noastră rămânea adânc ancorată în anturajul Rusiei, o provincie în paragină a fostei Uniuni Sovietice. La mijlocul anilor 2000, Moldova s-a aflat adesea în umbra Georgiei şi Ucrainei, care după revoluţiile roz şi oranj erau considerate adevărate exemple de democratizare şi modernizare în stil occidental. Lucrurile însă s-au schimbat acum. De la sfârşitul anului 2009, Republica Moldova a înregistrat progrese uimitoare în domeniul democratizării şi reformelor, sau cel puţin aşa se spune. Desigur, la aceasta au contribuit atât factori interni, cât şi externi. Deoarece vremurile de glorie ale Georgiei, după războiul cu Rusia şi reducerea la tăcere a mijloacelor de informare în masă şi partidelor de opoziţie, şi ale Ucrainei, în urma schimbării direcţiei revoluţiei oranj şi ascensiunii lui Viktor Ianukovici, par să apună, a venit timpul ca Republica Moldova să intre în centrul atenţiei. Revoluţia „Twitter” şi dezastrul electoral al comuniştilor au deschis calea pentru crearea unei coaliţii de guvernare pro-europeană, iar Moldova a devenit, dintr-o dată, o ţară văzută ca fiind gata să devină un exemplu al eficacităţii puterii de atracţie a UE.

Tabelul 1: Republica Moldova în contextul regional: un drum pavat cu trandafiri?

Ţara

Puncte forte

Puncte slabe

Belarus

  • Apropiată geografic - frontieră comună cu UE;
  • Economie relativ dezvoltată, deşi centralizată.
  • Relaţii prea apropiate cu Rusia , Belarus însăşi fiind,de obicei, anti-occidentală;
  • Nedemocratică şi autoritară;
  • Conducere politică în care nu poţi avea încredere.

Georgia

  • Reformatoare exemplară;
  • Destul de mică;
  • Poziţie strategică pe rutele de tranzit al energiei;
  • Depărtată geografic - fără frontieră comună cu UE;
  • Prea belicoasă faţă de Rusia şi fervent pro-americană;
  • Două regiuni separatiste, recunoscute ca state independente de către Rusia;
  • Semne de alunecare spre autoritarism (modernizare economică în detrimentul democratizării).

Republica Moldova

  • Apropiată geografic - frontieră comună cu UE;
  • Transfer de putere relativ democratic şi paşnic;
  • Conducere pro-europeană, diplomată faţă de Rusia;
  • Destul de mică;
  • Mulţi cetăţeni lucrează deja în mod legal în UE şi deţin paşapoarte româneşti;
  • Cea mai săracă ţară din Europa;
  • Experienţă în mimarea reformelor;
  • Regiunea separatistă Transnistria, care, totuşi, desfăşoară un comerţ intens cu UE;
  • Instabilitate politică internă.

Ucraina

  • Apropiată geografic - frontieră comună cu UE;
  • Important actor regional;
  • Piaţă internă relativ mare, cu unele sectoare economice competitive;
  • Importanţă enormă pentru UE, ca teritoriu de tranzit pentru gazul rusesc;
  • Experienţă în mimarea reformelor;
  • Conducerea politică actuală a încetinit ritmul reformelor, este mai precaută cu privire la integrarea în UE şi se poate apropia prea mult de Rusia.

Într-adevăr, faptul că Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa şi a fost condusă de regimuri cleptocratice în ambele decenii trecute de la proclamarea independenţei, a fost privit ca un obstacol temporar, după ce a fost instaurat un guvern pro-european şi asistenţa şi sprijinul occidental şi-au făcut apariţia. Încă de la începutul anului 2010 (cel puţin), Occidentul şi în special UE nu mai contenesc cu laudele şi oferă Moldovei pachete de asistenţă fără precedent, în scopul de a o statornici pe calea „occidentalizării”, sprijinind în mod explicit conducerea pro-europeană a ţării. Acest proces a culminat la începutul anului 2011, atunci când a avut loc o succesiune fără precedent de vizite în Republica Moldova ale liderilor şi oficialilor de nivel înalt din statele occidentale. Şi cireaşa de pe tort: Republica Moldova a fost numită, cu hotărâre, „povestea de succes a democraţiei”, de către vicepreşedintele american Joseph Biden, în timpul vizitei sale în Republica Moldova din martie 2011.

Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Comprehensiv ca test de turnesol

Totuşi, din punct de vedere al dezvoltării, afirmaţiile respective arată mai mult ca o hiperbolă şi ar trebui să fie tratate ca atare. De asemenea, după cum putem vedea mai jos, ele ar trebui să fie tratate mai mult ca un compliment, decât ca o afirmaţie. În tabelul de mai jos am încercat să prezentăm pe scurt unele limite ale succeselor obţinute.

Tabelul 2. Republica Moldova: limite ale succeselor (câteva exemple).

Succese

Eşecuri

Integrare comercială şi investiţională solidă cu UE, singura ţară din cadrul Parteneriatului Estic căreia UE i-a acordat Preferinţe Comerciale Autonome (ATP).

Cea mai săracă ţară din Europa. Multe dintre angajamentele economice asumate în cadrul Planului de Acţiuni UE - Republica Moldova sunt încă nerealizate. Nu poate profita din plin de Preferinţele Comerciale Autonome.
Cea mai proastă infrastructură rutieră din Europa şi CSI.

Unul dintre cele mai deschise regimuri comerciale, membru al OMC din anul 2001.

Nu a reuşit să onoreze o serie de angajamente asumate încă lamomentul aderării la OMC.

Prima ţară din Parteneriatul Estic care a devenit membru al Tratatului Comunităţii Energetice (2010).

Cea mai dependentă de importurile de energie dintre ţările din regiune. Eficienţa energetică este printre cele mai reduse.

Salutată drept un mare reformator; au căzut mai multe „ghilotine” asupra cadrului regulator al afacerilor.

Una dintre cele mai joase clasificări din regiune pentru mediul de afaceri şi de reglementare. Corupţie de nestăpânit.

Şi aici apare ZLSAC în prim-plan. Dacă Moldova va deveni vreodată o poveste de succes printre ţările Parteneriatului Estic, ea va putea face acest lucru depăşind eşecurile şi devenind efectiv parte din spaţiul economic european, pentru care ZLSAC este o precondiţie importantă şi necesară. Integrarea europeană nu este, însă, un scop în sine; în primul rând, prin aceasta trebuie să se urmărească îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor moldoveni. În acest sens, argumentele în favoarea ZLSAC sunt mult mai vaste decât promovarea unui simplu comerţ cu mărfuri:

  • Oferă un cadru comercial mai stabil. Cu alte cuvinte, este mai bun decât Preferinţele Comerciale Autonome, deoarece ultimele trebuie să fie revizuite la fiecare trei ani şi pot fi retrase relativ uşor, pe când ZLSAC va oferi un cadru temporal mult mai amplu, care este important atât pentru investitorii străini, cât şi pentru cei locali;
  • Extinde relaţiile comerciale şi asupra altor domenii, în afara domeniului mărfurilor, inclusiv serviciile şi mărfurile sensibile, cum ar fi produsele agroalimentare;
  • Ar putea complementa eforturile politice de (re)integrare a Transnistriei în Republica Moldova;
  • În cele din urmă, aceasta va conduce la implementarea acquis-ului comunitar, care, în multe domenii, va duce la reforme instituţionale şi înlăturarea intereselor de grup. Ca atare, ZLSAC va impulsiona dezvoltarea şi modernizarea Republicii Moldova.

Din toate acestea, putem vedea că Republica Moldova ar putea beneficia de o fereastră de oportunitate, care apare o dată la o generaţie, pentru a alege o nouă traiectorie de dezvoltare. Prin urmare, problema ar trebui abordată cu cea mai mare seriozitate. Deoarece fereastra de oportunitate a fost deschisă de către factori interni şi externi, aceiaşi factori ar putea-o închide. Astfel, procesul de reformă poate să rămână în continuare mimat, obstrucţionat de grupurile de interese şi instabilitatea politică internă accentuată, sau de reorientarea atenţiei UE către ţările din vecinătatea de sud ori către asigurarea stabilităţii financiare a membrilor Comunităţii, etc. Toate acestea pot submina eforturile europene ale Moldovei. În cel mai rău caz, UE va fi dezamăgită de incapacitatea Republicii Moldova de a-şi respecta angajamentele.

În timp ce evoluţiile externe se află, în mod clar, în afara capacităţilor de gestionare ale Guvernului sau diplomaţiei Republicii Moldova, neajunsurile interne ar trebui să reprezinte punctul de interes al conducerii Republicii Moldova, dacă aceasta ia în serios reuşita procesului. Din scurta istorie a procesului de apropiere a Republicii Moldova de spaţiul european, pot fi desprinse mai multe riscuri importante şi inerente:

  • Grupurile de interese. Ele controlează anumite sectoare ale economiei, fiind interesate să-şi menţină poziţia dominantă, şi în anumite sectoare se observă deja o rezistenţă vizavi de reforme. Grupurile de interese au, de asemenea, o influenţă suficientă pentru a avea de partea lor unii actori politici, de multe ori turnând gaz pe foc în cazul disensiunilor interne din coaliţia de guvernare. 
  • Incompetenţa sau inerţia birocratică. În plus, sarcinile care decurg din ZLSAC sunt foarte ambiţioase şi necesită cunoştinţe vaste şi competenţă din partea birocraţiei naţionale care, în multe cazuri, este o mostră de automulţumire, inerţie şi reticenţă faţă de schimbare;
  • Exuberanţa iraţională a oficialilor moldoveni. Euforia din jurul poveştii de succes a Republicii Moldova poate face ca liderii şi birocraţia din ţară să creadă că ZLSAC se va pune în aplicare de la sine, şi că UE va ierta lipsa de progrese a Republicii Moldova, deoarece ţara este „prea de succes” pentru a eşua. Se poate vedea că anumite rapoarte guvernamentale privind progresele înregistrate sunt de un optimism nerealist.
  • Punerea în aplicare a Planului de Acţiuni UE - Republica Moldova (din 2005) a fost plină de eşecuri, numeroase angajamente rămânând neonorate. Ar fi naiv să credem că, odată ce „maleficii” comunişti au fost înlăturaţi de la putere, aceste neajunsuri vor dispărea de la sine. Toate acestea sunt semne că eşecurile din trecut nu au fost evaluate în mod corespunzător şi Moldova va fi permanent asaltată de ele.
  • Multe acţiuni necesare pentru pregătirea ZLSAC sunt foarte costisitoare, iar Republica Moldova este, în mod clar, lipsită de resurse financiare, tehnice şi umane pentru a le realiza. Cu alte cuvinte, Republica Moldova poate eşua în privinţa unor angajamente, nu din cauza relei-voinţe a birocraţiilor sau a grupurilor de interese din ţară, ci, pur şi simplu, din cauza lipsei capacităţii şi a costurilor copleşitoare pentru bugetul public, întreprinderi şi cetăţeni. Este extrem de important să existe o înţelegere clară a acestor probleme, cât mai curând posibil şi, cu siguranţă, înainte de a începe negocierile propriu-zise.
  • În plus, comunicarea riscurilor şi beneficiilor ar trebui să fie îmbunătăţită. Având în vedere faptul că modul în care politicile publice şi afacerile private întreprinse în Republica Moldova se vor schimba dramatic, şi că acest fapt va avea un impact imens asupra vieţii cetăţenilor obişnuiţi, ar trebui ridicat gradul de sensibilizare şi mobilizat sprijinul public pentru a depăşi rezistenţa grupurilor de interese, etc.
  • Nu în ultimul rând, problema transnistreană în contextul ZLSAC este, în esenţă, o sabie cu două tăişuri. Pe de o parte, ZLSAC poate determina mai multe companii şi instituţii transnistrene să respecte normele europene (şi, implicit, moldoveneşti), însă, pe de altă parte, impasul politic prelungit poate bloca pregătirile pentru ZLSAC la un moment dat. De fapt, planul de acţiuni pentru pregătirea negocierii acordului ZLSAC conţine deja anumite prevederi privind Transnistria şi încă nu este complet clar modul în care acestea vor fi puse în aplicare.

Având în vedere aceste deficienţe, ar trebui să fie evidenţiate alte câteva aspecte cruciale. ZLSAC este şi va fi un subiect delicat şi complex. După cum am menţionat, Republica Moldova poate dezamăgi în unele aspecte critice ale reformelor, din cauza lipsei de voinţă politică, puterii grupurilor de interese, inerţiei birocratice şi instituţionale, etc. Dar poate eşua şi din cauza lacunelor financiare, tehnice şi de resurse umane, necesare pentru a realiza acest proces. Şi exact acesta este locul unde UE ar trebui să găsească echilibrul în abordarea sa faţă de Moldova: să ofere „mai puţin pentru mai puţin”, în primul caz, şi să aplice condiţionalităţi, dacă este necesar; sau să meargă mai departe şi să facă mai tangibil principiul „mai mult pentru mai mult”, adică să acorde mai multă asistenţă (de multe ori, mai degrabă ar fi vorba de ajutor tehnic şi specific, decât consultanţă la nivel înalt) şi flexibilitate în înţelegerea dificultăţilor şi nevoilor obiective ale Republicii Moldova. În caz contrar, Moldova riscă să să se alăture  altor „poveşti de succes” eşuate din vecinătatea europeană.

Această publicație apare în cadrul proiectului „Promovarea bunei guvernări prin analiză şi prognoză economică independentă” implementat de Expert-Grup cu suportul financiar al Fundației Soros-Moldova. Informaţiile şi concluziile expuse în acest articol aparţin în exclusivitate autorului şi nu sunt împărtăşite neapărat de Fundaţia Soros-Moldova.

Tipărește
Autori:

Accesează aplicațiile de monitorizare

app61
Aplicația de monitorizare a  agendei de reforme prioritare a  Guvernului și Parlamentului
aplicat6
aplicat611ro
app7
Clasamentul performanțelor  Bancare din Republica Moldova
rap eu ro
app8
Impactul dinamicii populației asupra economiei NTA
aplicat81

Implicare

scoala ro

lapunct ro

budget ro

Dvs. folosiți componenta de ADS Blocker.
Noi nu folosim elemente de publicitate, doar prezentăm produsele proprii sau a donatorilor care promovează unele proiecte.
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!

Resetează

Cursor:

Contrast:

Dimensiune Font:

Alb/Negru:

Referințe:

Imagine: