Taxa respectivă a fost introdusă la mijlocului anului 2008^[2], fiind motivată de impactul ecologic negativ cauzat în procesul utilizării materialelor din plastic sau tetra-pack. Responsabil de colectarea acesteia a fost numit Serviciul Vamal, iar încasările au fost vărsate în Fondul Ecologic Național (FEN) pentru a fi utilizate la finanțarea politicilor de protecție a mediului. Având în vedere baza impozabilă relativ largă, taxa respectivă a devenit imediat principala sursă de finanțare a FEN, modificând fundamental structura de venituri a Fondului (figura 1). Figura 1 mai relevă și atractivitatea acestei taxe pentru decidenții de politici, care au găsit o sursă importantă de venit, invocând necesitatea protecției mediului și, în același timp (!), a producătorului național.  

 

 

De la bun început, taxa respectivă a servit drept motiv de dispută dintre Guvern, importatorii supuși impozitării și principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova. Principala cauză constă în caracterul discriminatoriu al taxei, fiind impozitați doar importatorii, dar nu și producătorii naționali care utilizau același tip de ambalaj. Ofensiva împotriva acestei taxe a fost declanșată de Ucraina – principalul exportator în Republica Moldova de produse supuse acestei impozitări (în special sucuri și bere) și membru al OMC din 2008. Astfel, aceasta a demarat o acțiune legală împotriva Republicii Moldova motivând că taxa respectivă contravine normei OMC privind nediscriminarea producătorilor locali și străini. Aceeași poziție a fost împărtășită și de restul partenerilor comerciali ai țării noastre, printre care Federația Rusă, România și SUA. În Decembrie 2010, executivul, la inițiativa Ministerului Economiei, a retras din Parlament proiectul de modificare și completare a Legii privind plata pentru poluarea mediului care urmărea menținerea taxei cu pricina, dar într-o formă modificată. Recenta propunere de anulare a taxei este rezultatul consultărilor purtate de Ministerul Economiei cu reprezentanții mediului de afaceri și partenerilor comerciali ai țării noastre.

Anularea acestei taxei implică efecte atât economice, cât și comerciale. În primul caz, ar fi logic să ne așteptăm la ieftinirea, deși moderată, a produselor importate asupra cărora a fost percepută această taxă (în special sucurile, alte băuturi nealcoolice și berea). În al doilea rând, vor scădea simțitor acumulările în Fondul Ecologic Național. Conform unor calcule preliminare, magnitudinea impactului ar putea fi de circa 100 milioane lei sau puțin peste jumătate din Fond. Situația se complică și de faptul că anularea taxei respective nu a fost luată în considerație la elaborarea Legii bugetului de stat pentru anul 2011 care prognozează un nivel al acumulărilor similar cu anii precedenți. În fond, aceasta fie relevă faptul că anularea taxei va avea loc abia în 2012, fie că a existat o coordonare deficientă între Ministerul Economiei și cel al Finanțelor în procesul elaborării proiectului Legii bugetului de stat. În ceea ce ține de implicațiile comerciale, anularea taxei va consolida pozițiile echipei de negociatori din partea țării noastre în procesul consultărilor cu partea ucraineană pe marginea condițiilor discriminatorii aplicate de Ucraina pentru realizarea divinului moldovenesc pe teritoriul acesteia.  

Per ansamblu, instituirea acestei taxe ecologice în 2008 poate servi drept etalon de politici publice nechibzuite, aplicate în grabă, probabil sub presiunea anumitor grupuri de lobby, care în final a generat doar costuri politice pentru țară. Lipsa de oricare logică a aplicării taxei respective derivă din faptul că aceasta: 1) contravenea direct principiilor OMC datorită caracterului său discriminatoriu; aceasta a fost aplicată în același an când unul din principalii parteneri comerciali – Ucraina – a devenit membru OMC; 2) a fost instituită la mijloc de an, cauzând pierderi neplanificate pentru agenții economici; și 3) nu făcea față unei țări care a început să beneficieze recent de versiunea extinsă a Preferințelor Comerciale Autonome și intenționa să-și aprofundeze relațiile comerciale cu UE până la semnarea Acordului de Comerț Liber.

Problema fundamentală a acestei taxe nu constă în existenţa acesteia per se, ci în caracterul său discriminatoriu, implicaţiile sale şi, respectiv, violarea unui principiu esenţial în politica taxelor de mediu – toţi poluatorii plătesc. Astfel, este salutabilă orice decizie de înlăturare a fenomenului discriminatoriu, atât prin anularea acestei taxe, aşa cum Executivul intenţionează, cât şi stabilirea acesteia pentru absolut toate companiile care în activitatea sa utilizează produse cu ambalaj din plastic sau tetra-pack. Implementarea eficientă a celui de-al doilea caz necesită un sistem intern bine pus la punct de colectare a acestei taxe, care în Republica Moldova, necesită îmbunătăţiri substanţiale. De aceea, în ultimă instanță credem că decizia recent adoptată este corectă. În final, sperăm că exemplul respectiv va servi drept lecție utilă pentru actualul, dar și viitoarele executive, în promovarea politicilor publice eficiente, predictibile și menite să maximizeze beneficiul majorităţii  întregii societăţi.

---