Cauzele reale ale accesului limitat al sectorului real la creditele bancare

Data publicării: Marți, 24 August 2010
Autori:
Accesări: 4668

Comentariul economic nr. 69

Recent BNM a publicat ultimele date cu privire la volumul și ratele dobânzilor la creditele acordate de băncile comerciale. Conform acestora ratele medii ale dobânzilor la creditele acordate în monedă națională au constituit în luna iulie 16,02%, continuând tendința de scădere conturată în ultimele luni. În pofida acestui fapt, volumul creditelor noi acordate în lei moldovenești s-a diminuat cu 13,4% datorită agenților economici care au luat mai puține credite având în vedere sezonul de vară. Deși, dobânzile la credite s-au diminuat de la începutul anului cu circa 1 p.p., majoritatea comentatorilor economici, a presei specializate, dar și a oamenilor de afaceri, invocă problema nivelului înalt al dobânzilor drept cauza majoră a accesibilității limitate la creditele bancare. Scopul prezentei analize-expres este de a aborda problema respectivă printr-o prismă diferită și de a elucida un spectru mai complex de constrângeri, ratele dobânzilor fiind doar o derivată a unor serii de deficiențe mult mai complexe.

Problema accesului sectorului real al economiei la resursele creditare ale băncilor a constituit mereu o problemă acută pentru Republica Moldova și chiar o constrângere pentru dezvoltarea activității investiționale și a creșterii economice per ansamblu. Una din cauzele invocate, probabil, cel mai insistent de opinia publică constă în ratele foarte înalte a dobânzilor la aceste credite. Însă în contextul în care nivelul de rentabilitate a activității bancare depinde, în mod direct, de volumul creditelor acordate, apare logica întrebare: ”Care este interesul băncilor de a menține ratele dobânzilor înalte în detrimentul profitabilității acestora?”. Nu putem nega faptul că nivelul dobânzilor constituie o constrângere privind accesul la credite, însă accentul trebuie pus pe factorii care determină băncile să majoreze și să mențină dobânzile la nivele atât de ridicate. Astfel, miezul adevărat al problemei constă anume în factorii care contribuie la accesibilitatea limitată la credite și nicidecum însuși nivelul ratelor dobânzilor, care sunt, mai curând, un rezultat al influenței acestor factori. Aceștia sunt:

Nivelul mic al rentabilității economice a companiilor autohtone.

În anul 2008, când efectele crizei economice încă nu s-au făcut simțite din plin, circa 30% din toate companiile locale care au raportat profit net pozitiv, au înregistrat un nivel al rentabilității economice superior ratei medii a dobânzii la credite de circa 21%. Prin urmare, la marea majoritatea a companiilor efectul de levier financiar este unul negativ, fapt ce presupune că creșterea gradului de îndatorare contribuie la decapitalizarea și erodarea rentabilității acestora. La modul practic, aceasta înseamnă că companiile nu dispun de pârghiile necesare care ar asigura gestionarea adecvată a resurselor creditare astfel încât acestea să genereze debitorului mai multe beneficii decât costuri. Astfel, anume managementul financiar ineficient și, respectiv, nivelul infim al rentabilității economice înregistrat în majoritatea companiilor care activează în Republica Moldova formează o constrângere fundamentală pentru accesul sectorului real la credite.

(In)capacitatea companiilor de a elabora planuri de afaceri autentice este unul din factorii majori care explică reticența băncilor privind acordarea creditelor. Acesta se bazează pe credibilitatea potențialilor debitori în fața băncilor care deseori este subminată de abilitățile limitate a antreprenorilor de a efectua estimări credibile, strategii de marketing calitative, stabilirea unor lanțuri logistice eficiente etc.

Evaziunea fiscală.

Nedeclararea veniturilor și activelor companiilor este o problemă fundamentală pentru întreaga economie moldovenească și afectează în mod special și accesul sectorului real la credite. Este absolut firesc că nu există date mai mult sau mai puțin exacte cu privire la magnitudinea evaziunii fiscale. Însă este grăitor faptul că, în perioada creșterii economice robuste din 2004-2008, marea majoritatea a companiilor active înregistrau profituri nete negative, tendință care, după toate probabilitățile continuă și în prezent. Prin urmare, capacitatea de îndatorare a companiilor respective este foarte mică, având în vedere cerințele băncilor comerciale privind gajul, informația privind fluxurile de numerar etc., precum și confidența scăzută a băncilor față de aceste companii.

Prin urmare, managementul ineficient din cadrul majorității companiilor autohtone și evaziunea fiscală de proporții, explică și abordarea foarte conservativă a băncilor comerciale cu privire la politicile sale de creditare. Aceasta se manifestă prin:

  • o abordare mai rigidă vis-a-vis de tipul și valoarea gajului solicitat. Este binecunoscut faptul că, la solicitarea gajului, băncile acordă prioritate imobilului valoarea căruia trebuie să fie de circa 130-150% din suma creditului. O abordare mai flexibilă în acest sens ar permite gajarea altor active: linii de producție, conturi curente, fluxuri de numerar, anumite contracte pe termen lung, anumite instrumente financiare etc., fapt ce ar putea extinde accesul la credite. Însă acest lucru este mai puțin fezabil în condițiile actuale din Republica Moldova elucidate mai sus.
  • majorarea primelor de risc incluse în ratele comerciale ale dobânzilor la credite. În contextul managementului financiar, în mare parte, ineficient și a ponderii mari a economiei subterane, băncile se asigură împotriva riscului de faliment sau a incapacității temporare de plată a debitorilor. În final, aceasta contribuie la scumpirea creditelor.
  • interesul sporit al băncilor pentru creditarea statului. Având în vedere confidența scăzută a băncilor privind capacitatea de plată a sectorului real, băncile comerciale mereu au manifestat un interes sporit pentru împrumuturile guvernamentale - mult mai sigure și mai lichide.

În concluzie, constrângerile principale ce țin de accesul sectorului real la creditele bancare țin de capacitatea managerială a companiilor autohtone de a asigura un nivel adecvat al rentabilității economice care ar permite investirea resurselor împrumutate la rate superioare ratelor dobânzilor și confidența limitată a băncilor în sectorul real. În rezultat, băncile recurg la majorarea primelor de risc, plasarea lichidităților sub forma împrumuturilor guvernamentale și aplicarea unor cerințe foarte stricte privind gajul care, în ultimă instanță, explică nivelul relativ înalt al dobânzilor la creditele bancare.

Această publicație apare în cadrul proiectului „Promovarea bunei guvernări prin analiză şi prognoză economică independentă” implementat de Expert-Grup cu suportul financiar al Fundației Soros Moldova.

Tipărește

Accesează aplicațiile de monitorizare

app61
Aplicația de monitorizare a  agendei de reforme prioritare a  Guvernului și Parlamentului
aplicat6
aplicat611ro
app7
Clasamentul performanțelor  Bancare din Republica Moldova
rap eu ro
app8
Impactul dinamicii populației asupra economiei NTA
aplicat81

Implicare

scoala ro

lapunct ro

budget ro

Dvs. folosiți componenta de ADS Blocker.
Noi nu folosim elemente de publicitate, doar prezentăm produsele proprii sau a donatorilor care promovează unele proiecte.
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!

Resetează

Cursor:

Contrast:

Dimensiune Font:

Alb/Negru:

Referințe:

Imagine: