Comentariul economic nr. 23

In anul 2006 Guvernul Republicii Moldova si-a fixat ca obiectiv principal mentinerea ratei inflatiei pentru anul 2007 in limita de 10%. Dupa depasirea, deja in octombrie, a acestui nivel, Banca Nationala a Moldovei a hotarat sa treaca oficial la tintirea directa a inflatiei in decurs de 2-3 ani. Tintirea directa a inflatiei a fost aplicata in mai mult de 20 de tari si a avut succes. In cazul Republicii Moldova aceasta necesita un consens deplin dintre Banca Nationala care isi asuma mari responsabilitati in legatura cu mentinerea inflatiei la nivelul tintit si Guvernul care trebuie sa renunte la politicile macroeconomice care nu sunt compatibile cu obiectivul Bancii Nationale. Suntem oare pregatiti pentru aceasta schimbare si care sunt pasii ce trebuie intreprinsi in vederea implementarii cu succes a strategiei de tintire directa a inflatiei?

Cresterea rapida a preturilor in Republica Moldova alarmeaza autoritatile monetare, scade puterea de cumparare a populatiei si ingrijoreaza reprezentanta Fondului Monetar International. In luna octombrie curent rata inflatiei cumulative pentru primele zece luni a atins nivelul de 10,7%, iar in expresie anualizata preturile au crescut cu 14,4%, reperul agreat de BNM cu FMI pentru 2007 fiind de 8-10%.

Aceste evolutii au determinat Consiliul de Administratie al Bancii Nationale sa aprobe Planul de Actiuni cu privire la implementarea strategiei de tintire a inflatiei, o idee care plutea in aer deja de ceva timp. Dupa modificarile din iulie 2006 a legii cu privire la BNM, prin care s-a stabilit ca obiectivul fundamental al Bancii este asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor, adoptarea strategiei de tintire oficiala a inflatiei este un pas logic, dar si extrem de indraznet.

Aceasta presupune: i) stabilirea periodica si anuntarea publica a tintei de inflatie (fie a unui numar precis, fie a unui interval); ii) implementarea unei politici monetare ce da prioritate tintei inflationiste previzionate in raport cu oricare alt obiectiv de politica monetara si iii) asumarea responsabilitatii de catre Banca Nationala pentru mentinerea inflatiei in limitele prevazute care implica in egala masura un grad inalt de transparenta si cresterea rolului Bancii Nationale in politicile macroeconomice generale.

Tintirea directa a inflatiei a fost introdusa pentru prima data in Noua Zelanda in 1990, unde a avut succes atat in stabilizarea inflatiei, cat si in dinamizarea economiei reale. Pana in 2007 mai mult de 20 de tari au adoptat strategii de tintire directa a inflatiei (Marea Britanie, Suedia, Spania, Finlanda, Australia, Israel, Cehia, Polonia, Ungaria, Romania si altele), nici una dintre aceste tari nu le-au abandonat si se pare ca nu regreta acest lucru. Tintirea directa a inflatiei este un lucru salutabil in sine, insa succesul noii strategii va depinde de nivelul de pregatire al Bancii Nationale si al Guvernului. Majoritatea statelor care au adoptat astfel de strategii erau in situatii economice mult mai favorabile decat a Moldovei, iar nivelul inflatiei se afla in majoritatea cazurilor in limitele unei singure cifre la momentul adoptarii strategiei.

Pe baza experientei acumulate de bancile centrale care tintesc inflatia si tinand cont de conditiile in care se afla astazi Republica Moldova, pentru succesul strategiei de tintire a inflatiei credem ca trebuie de tinut cont de o serie de aspecte importante:

• Pentru tintirea inflatiei este foarte importanta identificarea cat mai corecta a cauzelor cresterii preturilor si urmarirea efectelor masurilor adoptate de catre Guvern si Banca Nationala.
• Increderea in eficienta tintirii oficiale a inflatiei de catre Banca Nationala se bazeaza pe teoria ca inflatia este, cel putin pe termen lung, un fenomen monetar. Prin urmare, pentru a monitoriza efectul politicilor va fi necesar de revizuit metodologia de calcul a inflatiei si de elaborat un indice al inflatiei de baza (eng. core inflation) care ar permite separarea influentelor monetare fata de cele nemonetare asupra preturilor. Totodata, Banca va avea nevoie de o sustinere mai plenara din partea Biroului National de Statistica, deoarece ar putea fi necesar ca inflatia sa fie masurata nu lunar, ci bilunar.
• Trecerea la tintirea directa a inflatiei necesita utilizarea de catre Banca Nationala a unui model macro-economic cu care sa fie previzionata inflatia in contextul prognozarii celorlalti indicatori macroeconomici: cresterea PIB, pe surse si utilizari si cei privind pozitia externa a Moldovei. Previziunea trebuie sa fie pe termen mai lung deoarece intre aplicarea unor masuri de politica monetara si transmiterea efectelor acestora catre economia reala exista un decalaj de timp si distorsiuni.
• Obiectivele inflationiste trebuie fixate pentru o perioada de mai multi ani pentru a putea reactiona din timp la presiunile inflationiste daca acestea sunt mai mari decat inflatia prognozata prin aplicarea unei politici monetare mai restrictive.
• Este nevoie de ceva timp pentru educarea credibilitatii publicului vizavi de politica monetara de tintire a inflatiei.
• Tintirea inflatiei trebuie sa fie acompaniata de o politica monetara mai deschisa si mai transparenta asumata de Banca Nationala. Aceasta tine de informarea permanenta a populatiei despre riscurile inflationiste si despre instrumentele utilizate de Banca.
• Politica monetara ce sustine tintirea directa a inflatiei trebuie sa fie consistenta cu alte politici macroeconomice ale Guvernului. Spre exemplu, obiectivele politicilor valutare trebuie sa fie subordonate tintei inflationiste pentru ca aceasta sa fie credibila. Aceasta implica compatibilitatea prioritatilor Ministerului Finantelor si Ministerului Economiei cu obiectivele Bancii Nationale. Daca nivelul cheltuielilor publice si deficitul bugetar sunt inalte si in crestere, credibilitatea in obiectivul stabilitatii preturilor este greu de atins. Din aceasta cauza, adoptarea unei astfel de strategii trebuie sa fie 100% acceptata de toate autoritatile. Multe autoritati vor trebui sa renunte la stabilirea unor obiective economice populiste care sunt in detrimentul stabilitatii preturilor (cresterea cu 300 de mii a numarului de locuri de munca, majorarea de 3 ori a salariului etc.).
• Obiectivul stabilitatii preturilor trebuie sa fie asigurat cu ajutorul unui set de instrumente pe care Banca le va determina si aplica in mod independent. Astfel, in viitorul apropiat este foarte probabila majorarea ratei de baza a dobanzii de catre Banca Nationala a Moldovei, pentru pregatirea economiei de trecere la tintirea directa a inflatiei.
• Este necesara modificarea politicii tarifare si a preturilor pentru a evita cresterile rapide ale preturilor ca urmare a „socurilor administrative”. In special aceasta se refera la resursele energetice, gazele naturale, servicii comunale. Guvernul poate sa mentina un anumit control al acestor preturi si tarife, dar nivelul lor trebuie sa fie revizuit periodic pentru a nu admite ajustarea socanta a preturilor relative, acest lucru impiedicand previzionarea inflatiei.

Ca urmare, tintirea directa a inflatiei este binevenita, dar implica responsabilitati mari pentru Banca Nationala si multe cedari din partea Guvernului, probabil ca chiar mai multe decat Guvernul este pregatit sa le accepte la moment. Dar pentru implementarea cu succes a strategiei de tintire a inflatiei este vital consensul intre aceste doua institutii: la cat poate renunta Guvernul si ce poate garanta Banca Nationala. Totusi trecerea treptata la tintirea directa a inflatiei, in decurs de 2-3 ani dupa cum a stabilit chiar BNM, este posibila, timp in care gradul de pregatire a Republicii Moldova ar putea sa sporeasca.