Comentariul economic nr. 17

Initiativele economice recente (legalizarea capitalului, amnistierea fiscala si cota „0” a impozitului pe venitul reinvestit) ale Presedintelui Voronin au facut si vor face obiectul mai multor dezbateri. Ele au fost intampinate cu opinii controversate din partea societatii moldovene si ingrijorari din partea institutiilor financiare internationale. De altfel, in cadrul vizitei curente misiunea Fondului Monetar International (FMI) indubitabil va aborda aceasta problema in discutiile cu oficialii moldoveni. Desi aceste initiative sunt „propulsate” prin Legislativ, persista dubii foarte serioase asupra efectelor acestora. Consideram ca, aceste initiative se bazeaza pe premise false, folosesc instrumente defectuoase si ar putea face subiectul unor dispute intre Republica Moldova si FMI.

Premise false

Conform informatiilor oficiale toate cele trei initiative urmaresc „sporirea capitalizarii economiei tarii, intensificarea procesului investitional si reducerea inflatiei, reducerea economiei subterane, reducerea spatiului in care este posibila dezvoltarea coruptiei, etc.” Altfel spus, autorii initiativelor pornesc de la supozitia ca lipsa capitalului reprezinta obstacolul major pentru accelerarea cresterii economice calitative, etc.

Cateva momente specifice ne fac sa credem ca nu lipsa capitalului este piedica majora.

Primo, anual in Republica Moldova intra nu mai putin de un miliard dolari SUA sub forma veniturilor remise de emigrantii moldoveni care lucreaza peste hotare. Pe parcursul ultimilor ani, aceste influxuri de valuta au crescut continuu, iar guvernantii pana azi nu stiu cum sa redirectioneze acesti bani in sectorul productiv al economiei.

Secundo, lichiditatile disponibile ale bancilor comerciale excedeaza cu mult normele stabilite de Banca Nationala. Insa acesti bani nu sunt investiti in activitati economice. Lipsa majora este nu capitalul, ci proiectele investitionale fiabile si increderea agentilor economici ca actualul mediu de afaceri este favorabil initierii unor activitati noi.

Tertio, trebuie de tinut cont de faptul ca toate activele care nu sunt declarate la adevarata lor valoare, oricum participa intr-un fel sau altul la procesul economic. De aceea, capitalizarea urmarita de guvernare prin legalizarea capitalului si amnistierea fiscala nu ar fi altceva decat o capitalizare virtuala, fara o imbunatatire reala a indicatorilor de performanta corporativa.

Instrumente defectuoase

Aici trebuie sa facem o deosebire fundamentala intre cele trei initiative. Suntem de parere ca, in linii mari, ideea instituirii cotei „0” a impozitului pe venitul reinvestit va facilita, desi nu „radical”, intensificarea proceselor investitionale (cu conditia stabilirii unei perioade clare de timp in care aceasta regula va fi valida). Este posibil ca veniturile viitoare rezultate din extinderea bazei fiscale sa compenseze micsorarea imediata a veniturilor in buget ca urmare a instituirii cotei zero.
Situatia este cu totul alta cu initiativele privind legalizarea capitalului si amnistierea fiscala:

• Legalizarea capitalului.

Exista mai multe neclaritati si intrebari vis-a-vis de aceasta initiativa, incepand cu probleme legate de spalare de bani si terminand cu temerea ca legalizarea capitalului va duce si la legalizarea modului in care acesti bani au fost insusiti.
Din punctul de vedere al ratiunii economice principala intrebare este: de unde atata certitudine ca aceste capitaluri legalizate vor fi investite in activitati din sectorul productiv? De fapt, sunt mult mai mari sansele ca acesti bani vor urma calea remitentelor, adica vor fi directionati spre consum, imobil si depozite bancare cu aceleasi consecinte economice: sporirea presiunilor inflationiste, largirea deficitului comercial si supraincalzirea pietei de imobil. Nimic similar cu obiectivele declarate. Respectiv, legalizarea capitalului ar avea sens economic in cazul in care sistemul economic ar functiona normal si intreprinderile din sectorul real ar fi simtit un deficit al capitalului pentru investitii.

• Amnistierea fiscala.

Amnistierea fiscala sub forma propusa incalca principiile statului de drept, inevitabilitatii pedepsei si cel al echitatii sociale si fiscale. Mecanismul propus de amnistiere incalca in mod vadit principiile de politica fiscala expuse in Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2007-2009. Totodata, amnistierea fiscala compromite disciplina financiara pe viitor si da nasterea problemei „hazardului moral”. Adica, cei care nu si-au respectat obligatiile fiscale pot percepe amnistierea fiscala ca un fel de indulgenta pentru infractiunile viitoare. Iar cei care si-au respectat obligatiile se vor simti inselati si, in mod pervers, vor fi incurajati sa nu respecte legislatia fiscala pe viitor. Evident, amnistierea fiscala incalca in mod flagrant si principiile de libera concurenta, fiind stimulati cei care au activat in conditii tenebre si descurajati cei care au incercat sa fie performanti in cadrul legii.

In acelasi timp, amnistierea fiscala implicit inseamna si recunoasterea faptului ca fiscul moldovenesc lucreaza ineficient. Avem dubii ca o eventuala inasprire a pedepselor aplicate infractorilor fiscali va inlatura aceste deficiente. Pe de asupra, mai multi experti mentioneaza ca amnistierea fiscala poate avea efecte demoralizatoare asupra motivatiei functionarilor fiscali.
Evolutia cea mai pesimista pe parcursul urmatorilor ani ar fi o noua acumulare a arieratelor fiscale si ... o noua amnistiere.

Big Brother Watches You...

Aparent oficiul FMI din Chisinau nu a fost informat si consultat despre aceste initiative inainte de anuntarea lor. Acest pas ar fi fost indicat cel putin tinand cont de angajamentele pe care si le-a asumat Republica Moldova si vasta experienta a Fondului.
In discursurile publice care au urmat initiativelor Presedintelui Voronin, reprezentantii Fondului s-au aratat destul de rezervati fata de acestea si, indubitabil, vor aborda cu maxima exigenta acest subiect in discutiile cu autoritatile moldovene in cadrul vizitei pe care o efectueaza acum misiunea Fondului. Totodata, reprezentantul Fondului a indicat clar domeniile in care initiativele „revolutionare” ar fi fost mult mai utile pentru cresterea economica si anume: „sporirea concurentei pe piata, dezvoltarea pietei financiare, reducerea coruptiei in sistemul judiciar, etc.”

In orice caz, Republica Moldova risca sa-si deterioreze semnificativ relatiile cu FMI in cazul care incalca angajamentele asumate, in primul rand cele privind deficitul bugetar si inflatia. Anume scaparea de sub control a inflatiei reprezinta unul din riscurile macroeconomice asociate amnistierii fiscale si legalizarii capitalului.

P.S.: Motive declarate vs Motive ascunse...

Nu putem sa omitem cu vederea nici abordarile de alt gen, care au aparut recent in presa locala si care incearca sa patrunda dincolo de motivatia declarat economica a initiativelor „liberale”.

Prima din aceste abordari, este legata de o eventuala solutionare a conflictului transnistrean. In acest sens, legalizarea capitalului ar reprezenta un pas spre oficializarea relatiilor de proprietate existente la momentul actual in Transnistria si incurajarea businessmanilor din regiune sa devina rezidenti fiscali ai Republicii Moldova. O asemenea oficializare ar reprezenta, chipurile, o conditie necesara pentru reintegrarea tarii.

A doua abordare plaseaza recentele initiative in contextul expirarii celui de al doilea mandat prezidential. In acest caz initiativa legalizarii capitalului ar putea fi vazuta ca pe un mijloc de oficializare a veniturilor guvernarii actuale inainte de o posibila indepartare a acesteia de la putere. Aceasta ipoteza ar putea sa se inscrie si in scenariul „transnistrean”. Astfel, daca e sa dam crezare planului de solutionare a conflictului care este actualmente vehiculat in presa, dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova si organizarea de alegeri noi anticipate pe teritoriul reintegrat al tarii ar diminua si mai mult sansele guvernarii actuale de a ramane la putere.