Imprimă această pagină

Liceul „Alecu Russo” din Sângereii Noi, un exemplu de gestiune reuşită a bugetului şcolii

 În 2014, Liceul „Alecu Russo” a făcut parte din prima generație de școli participante în proiectul „Școala Mea” În 2014, Liceul „Alecu Russo” a făcut parte din prima generație de școli participante în proiectul „Școala Mea”
Data publicării: Miercuri, 05 Septembrie 2018
Accesări: 3687

A început un nou an școlar și ca de obicei, în primele zile sau chiar săptămâni, elevii se trezesc alene dimineața cu același gând: „De-ar fi fost mai lungă vacanța…” Însă deși puțini elevi o vor recunoaște, majoritatea sunt nerăbdători să revină pe băncile, holurile sau curtea școlii. Școala este locul în care de la șase și până pe la optsprezece ani înveți nu numai din carte, dar și de la oamenii care te înconjoară. Fiecare elev vrea o școală în care nu este nici prea cald, nici prea frig, în care în luna septembrie miroase încă a vopsea și există ceva nou în clasă, poate o tablă, poate băncile, poate un televizor a apărut. Ceea ce vă spun nu e o poveste, e o istorie reală a unui liceu din Republica Moldova. Nu este singurul, dar merită să vă spun în continuare anume istoria sa.

Liceul „Alecu Russo” din Sângereii Noi, raionul Sângerei. În ultimii patru ani, fața, dar și interiorul liceului s-a schimbat aproape radical. La sfârșitul anului 2013, școala a început să-și gestioneze propriul buget. Iar în 2014, Liceul „Alecu Russo” a făcut parte din prima generație de școli participante în proiectul „Școala Mea”. Astfel a învățat cum să gestioneze corect și eficient un buget, cum să împartă cheltuielile și veniturile, dar și cum să comunice despre aceasta părinților și tuturor actorilor implicați în viața școlii. „În funcție de cum gestionăm bugetul, așa rezultate avem. Drept dovadă a investiției corecte a banului, de când sunt în funcție, liceul deține locul II și III pe raion cu mențiunea „Cea mai pregătită instituție”, îmi povestește directoarea Valentina Caplinscaia, care este manager al școlii de 3 ani, până atunci fiind director adjunct.

În acest răstimp, doar din fondurile școlii, s-a reușit renovarea blocurilor sanitare în interiorul instituției, s-au făcut reparații la etajele I, II și III, s-a creat și s-a amenajat o sală de sport pentru clasele primare, s-a schimbat pardoseala în sala de sport pentru elevii de gimnaziu și liceu, iar la audierea publică din februarie 2017, s-a decis asupra necesității construcției unui zid pe întreg perimetrul școlii pentru a asigura securitatea copiilor și acoperirii întregii suprafețe din curtea liceului cu pavaj. În plus, directoarea îmi spune cu mândrie că „Am mai reușit să facem și alte lucrări de întreținere a clădirii. De exemplu, am instalat uluce noi și astfel am scăpat de umiditatea de pe pereți, iar în clase nu mai mucegăiește. Tot din banii școlii, am instalat 16 camere video, am cumpărat 18 laptopuri și 18 televizoare, dar și table noi în toate clasele”.

În vacanța de vară, în școală a fost schimbată întreaga rețea electrică. Cu câteva luni în urmă, avusese loc un mic incident și atunci s-a aflat că rețeaua este prea slabă și prea veche și pune în pericol viețile elevilor și a profesorilor. Așa că „am fost nevoiți să schimbăm tot și iată aici s-au scurs o mare parte din bani, în jur de 600 de mii de lei, ne-am concentrat să rezolvăm această problemă pentru ca toți elevii să fie în siguranță”, spune directoarea Valentina Caplinscaia.

Directoarea, până a fi în funcție, profesoară de chimie, recunoaște cu zâmbetul pe buze că la început era îngrozită de milioanele care erau pe răspunderea ei. Vorbim de bugete anuale care par imense pe hârtie, dar la câte a trebuit să înnoiască și să repare, peste câteva luni deja îi păreau foarte mici. „Vă spun cinstit, când am devenit director și am văzut milioanele de lei, m-am speriat. Mi-a fost greu pentru că am lucrat cu mai mulți contabili chiar în primul an. Am învățat lucruri de care habar nu aveam până atunci. Dar m-am descurcat. Și astăzi pot să mă mândresc că toate lucrurile merg ca ceasul”, exclamă Valentina Caplinscaia pentru care propria sa familie a rămas pe planul doi, la școală fiind mult mai mult timp decât acasă. Își amintește chiar cu nostalgie primele audieri organizate în proiectul „Școala Mea”. „Când au fost audierile, în 2014, eram director adjunct. Am fost tare curioasă. Și mi-a plăcut că audierile însemnau transparență. Până atunci, nu prea era transparență în cheltuirea banilor. Iar când deja școala a început să gestioneze bugetul și organizam audierile publice, am simțit pe propria piele cum se schimbă lucrurile și cum se consolidează relația școlii cu părinții”.

La Liceul „Alecu Russo” din Sângereii Noi învață aproape 500 de elevi din satele Sângereii Noi, Trifănești, Mândreștii Noi și Marinești. Tot aici au învățat și cei doi copii ai Stelei Danileico, care este directoare adjunctă responsabilă de gospodărie de mai mult de doi ani. Câțiva ani la rând a muncit alături de soțul său în străinătate. A revenit însă acasă și încearcă să schimbe ceva în localitatea sa prin ceea ce face la școală. Îmi povestește că fiecare achiziție pe care o face școala este una documentată și negociată. Niciodată nu se oprește la primul preț pe care îl aude, ci continuă să caute mai bun, dar mai ieftin sau cu reducere.„Eu vreau să fie școala noastră frumoasă. Să nu se ruineze, ci dimpotrivă. De aceea, cu banii pe care îi avem, încercăm să facem cât mai multe. Căutăm prețurile cele mai avantajoase. De exemplu, reduceri sau, câteodată, pur și simplu rugăm agenții economici să scadă prețul, motivând că e pentru dezvoltarea școlii și toți ținem la copiii noștri. Noi nu aruncăm banii în vânt”, spune Stela Danileico. Aflu de la directoarea pe gospodărie că la fiecare audiere publică sau adunare generală cu părinții, se dă darea de seamă părinților ce s-a cumpărat, ce s-a reparat, dar și planurile viitoare, lucrările de reparație și materialele necesare pentru a fi cumpărate. Pentru că aici urmează încă a fi făcute și reînnoite multe.

Ați putea să vă întrebați însă: oare educația unui elev depinde de reparațiile și asigurarea materială a acestuia în școală? Din ceea ce am văzut la Liceul „Alecu Russo” din Sângereii Noi pot să vă spun că da. Și cred că vă convingeți singuri atunci când aveți ocazia să intrați într-o clasă și să vedeți că elevul are toate instrumentele necesare pentru a participa la diferite exerciții și proiecte de lecție care îl dezvoltă și îl duce dincolo de paginile cărții. Acestea sunt vremurile pe care le trăim, însă chiar și în timpuri mai de demult, școala mereu a fost în centrul atenției societății, așa cum spunea și  scriitorul Ion Heliade-Rădulescu: „Fără școală să nu aștepte nimeni nici părinți buni, nici fii buni și prin urmare, nici stat bine organizat și bine cârmuit și păstorit.”

Materialul a fost realizat de Mihaela Gherasim în cadrul proiectului „Școala Mea – Responsabilizare socială pentru reforma educației din Republica Moldova”, implementat de către Centrul Analitic Independent Expert-Grup cu susținerea financiară a Băncii Mondiale, programul Parteneriatul Global pentru Responsabilizare Socială.

FaLang translation system by Faboba