La 20 iulie 2011 Centrul Analitic Independent a organizat o masa rotundă în care a fost prezentat studiul „Investigarea transparenţei şi eficienţei economice a utilizării fondurilor Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină”. Studiul a fost elaborat cu suportul financiar al Fundaţiei Soros Moldova. Acest comunicat de presă include cele mai importante concluzii şi recomandări ale studiului.

În studiu se arată că, în comparaţie cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est, Republica Moldova se plasează nefavorabil la majoritatea indicatorilor ce măsoară starea de sănătate a populaţiei. Pe lângă cauzele legate de modul de viaţă, alimentare, mediul ambiant, aceasta reflectă şi anumite deficienţe în sistemul de ocrotire a sănătăţii în Republica Moldova. Pe de altă parte, starea precară a sănătăţii populaţiei implică şi necesităţi relativ mari de finanţare ale sistemului. Astfel, ponderea cheltuielilor pentru sănătate în PIB este cea mai mare în Moldova comparativ cu ţările din regiune, cheltuielile publice acoperind doar jumătate din totalul cheltuielilor.

Introducerea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală în 2004 a permis o anumită revitalizare a sistemului de protecţie a sănătăţii. Totuşi, asigurările medicale constituie doar unul din elementele importante care determină funcţionarea eficientă a unui sistem de protecţie a sănătăţii. Eficientizarea sistemului de asigurări trebuie să fie însoţită de reformarea sistemului propriu-zis de ocrotire a sănătăţii. Analiza cadrului instituţional în care activează Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) evidenţiază o complexitate structurală şi funcţională excesivă a sectorului de ocrotire a sănătăţii. Aceasta se reflectă în costuri mari de întreţinere a infrastructurii excedente; o delimitare insuficientă a atribuţiilor de elaborare politici şi finanţare a sistemului de sănătate în relaţia CNAM - Ministerul Sănătăţii; pachet de servicii medicale insuficient ajustat necesităţilor; calitate nesatisfăcătoare a serviciilor medicale contractate; performanţe profesionale ale lucrătorilor medicali reglementate inadecvat, politici imperfecte de acreditare din partea Consiliului Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate.

Totodată, o serie de progrese pot fi asigurate prin îmbunătăţirea guvernanţei instituţionale şi managementului executiv al CNAM, aspectele cele problematice ţinând de guvernanţa instituţională internă şi relaţia cu prestatori de servicii. Ambele aspecte au un impact important asupra eficienţei şi controlului asupra utilizării fondurilor de asigurare de asistenţă medicală obligatorie.

O altă problemă majoră a sistemului în starea sa actuală este acoperirea joasă a populaţiei cu asigurări medicale obligatorii şi ponderea scăzută a persoanelor care contribuie direct la acest sistem. Circa 30% din populaţia Moldovei rămâne neasigurată. Dintre persoanele asigurate, doar 34% contribuie în mod direct, restul fiind asigurate de Guvern. Însă transferurile bugetare sunt mult mai mici decât costul poliţei de asigurare sau contribuţia procentuală medie plătită de angajaţi şi angajatori. Astfel, se creează o povară excesivă şi un raport fiscal inechitabil în finanţarea sistemului. Studiul vorbeşte despre faptul că pe lângă factorii economici - venituri joase ce nu permit procurarea poliţelor de asigurare – există şi alte cauze care demotivează cetăţenii să se asigure. Printre acestea se numără calitatea serviciilor nu corespunde aşteptărilor şi necesităţilor populaţiei, existenţa pachetului minim garantat de stat de servicii medicale, posibilitatea procurării şi activării a poliţei de asigurare medicală la orice moment al anului. Studiul constată că în prezent nu sunt folosite toate instrumentele pentru disciplinarea populaţiei în asigurarea medicală (în special, a celor care nu sunt salariaţi), excepţie făcând câteva categorii (avocaţi, notari, deţinători de patentă).

Autorii consideră că majorarea contribuţiei procentuale şi a contribuţiei în sumă fixă de asigurări medicale, după cum este planificat pentru următorii patru ani, nu va soluţiona problemele fundamentale ale sistemului dacă în paralel nu vor fi aduse îmbunătăţiri esenţiale ale calităţii serviciilor prestatorilor medicali şi nu va fi asigurat un sistem echitabil de finanţare, în care povara financiară să fie distribuită mai uniform în societate. De asemenea, CNAM ar trebui să înainteze cerinţe mai severe faţă de prestatorii de servicii medicale, fără a fi influenţată de relaţiile pe care le are cu Ministerul Sănătăţii, şi să nu finanţeze unele activităţi improprii unei companii de asigurări.

Pentru buna funcţionare a sistemului de asigurări medicale şi pentru realizarea unor reforme de succes este nevoie de resurse umane, financiare şi tehnice, de delimitarea clară a responsabilităţilor între diferiţi actori şi de o înţelegere deplină a contextului în care funcţionează actualul sistem de asigurări medicale. În prezent, unele atribuţii exercitate de către CNAM nu ţin nemijlocit de responsabilitatea acesteia, responsabilităţile sunt dispersate între diferite instituţii, ceea ce duce la ineficienţă. După delimitarea clară a acestor responsabilităţi este necesară şi consolidarea capacităţilor tuturor instituţiilor implicate în proces pentru a asigura eficienţa şi corectitudinea deciziilor luate în viitor.

Studiul recomandă consolidarea rolului Consiliul Administrativ al CNAM care de multe ori a jucat un rol pur formal, sporirea reprezentării beneficiarilor sistemului de asigurări obligatorii medicină în cadrul Consiliului de Administrare al CNAM şi consolidarea mecanismului de controlul intern asupra performanţei personalului CNAM. De asemenea, este necesară sporirea autonomiei CNAM în ceea ce priveşte administrarea FAOAM, precum şi sporirea capacităţilor de supraveghere a performanţei şi penalizare a prestatorilor de servicii medicale pentru deficienţele admise în prestarea acestora.