În mintea citadinilor moldoveni s-a cristalizat deja imaginea unei persoane în etate, care stă pe marginea drumului și își vinde presupusul surplus din gospodăria proprie. Acești pseudo-comercianți sunt definiți în legislația autohtonă drept producători casnici, care pot să-și comercializeze produsele din gospodăria proprie în anumite condiții. O analiză mai atentă a acestor condiții denotă că acestea sunt cu anevoie de îndeplinit, mai cu seamă pentru cei care nu practică activitatea de comerț decât ocazional. În contextul în care comerțul pe marginea străzilor este interzis, iar accesul în piață pentru producătorii casnici este quasi imposibil, acești comercianți amărâți, veniți de la sate să-și vândă rodul muncii proprii, sunt nevoiți să fugă de poliție, să plătească amenzi, să fie umiliți de către administratorii piețelor, sau chiar amenințați de comercianții profesioniști care fac exces de zel în încercarea de a-și proteja vadul comercial. Astfel, prezentul comentariu încearcă să ilustreze vulnerabilitățile cadrului legal existent, care nu permite accesul producătorilor casnici în piețe, perpetuând riscurile de corupție și abuz din partea actorilor implicați în implementarea prevederilor legale aferente.

Din producători casnici în comercianți ambulanți de nevoie. În conformitate cu prevederile legale , un producător casnic este persoana fizică care obține producția agroalimentară drept rezultat al muncii proprii sau în comun cu membrii familiei, prin valorificarea terenului de pe lângă casă, a lotului pentru legumicultură sau din întovărășirile pomicole și care nu profilează o activitate de întreprinzător . Cu toate acestea, producătorii casnici ajung să devină comercianți ambulanți nu neapărat pentru că au un „surplus”. Poate chiar cea mai mare parte a acestora ajung să o facă pentru că, eventual, nu au cu ce-și achita facturile, sau nu au o altă sursă de venit. Datele Biroului Național de Statistică (BNS) susțin această ipoteză. Rata de inactivitate este mai mare în mediul rural. Rata de participare la forța de muncă în mediul rural este de numai 37% comparativ cu 49% în mediul urban (figura nr. 1). Rata de părăsire timpurie a sistemului educațional este dublă în mediul rural față de mediul urban, ceea ce reduce semnificativ posibilitățile de angajare în câmpul muncii a acestor persoane din mediul rural. Totodată, tinerii din mediul rural fac parte într-o proporție mai mare din grupul NEET- persoane care nu lucrează, nu învață și nu participă la niciun fel de cursuri sau instruiri (Figura 1). Din totalul șomerilor înregistrați de ANOFM în 2022, 67% erau din mediul rural . Lipsa oportunităților în mediul rural face ca satele autohtone să ajungă tot mai pustii, unele devenind chiar fantome, motiv pentru care Moldova a ajuns să facă cap de afiș în cele mai renumite publicații internaționale . Din 2014 și până la 1 ianuarie 2023 populația cu reședință obișnuită din mediul rural s-a redus cu 17.2%, timp în care populația din mediul urban s-a redus cu 5,2% . În conformitate cu datele BNS reflectate în cadrul „Ancheta Forței de Muncă” pentru 2022, peste 68 de mii persoane din mediul rural erau în afara forței de muncă din cauza că erau plecate peste hotarele țării, în timp ce inactivitatea din cauza aceluiași motiv în mediul urban era de 24,9 mii persoane. Speranța de viață la naștere în mediul rural este cu 2.2 ani mai mică decât în mediul urban , iar coeficientul îmbătrânirii populației pe medii de trai relevă un coeficient de îmbătrânire mai mare cu 17% în mediul rural decât în mediul urban . Recunoscând această realitate, normele legale în vigoare  permit, formal, producătorilor casnici să-și vândă surplusul de producție din gospodăria proprie inclusiv în piețe. 

Figura nr.1 Evoluția pe medii de trai a ratei de activitate, ocupare, părăsire timpurie a sistemului educațional formal și a ratei șomajului.

Sursa: Elaborat de autori în baza datelor BNS

Autobuzul - prima barieră semnificativă care limitează accesul în piețe a producătorilor casnici. În timp ce producătorii casnici sunt concentrați, cu predilecție, în zonele rurale unde deținerea și prelucrarea unei parcele de pământ în lipsa oportunităților de angajare devine esențială pentru existență, cererea de produse agroalimentare este concentrată, majoritar, în orașe. În consecință, pentru comercializarea surplusului din gospodăria proprie producătorii casnici trebuie să se deplaseze în orașe. În lipsa deținerii în proprietate a unei unități de transport proprii, deplasarea la piață, cu lăzile sau coșul de produse de casă este, prin definiție, un proces ce implică un efort fizic și financiar semnificativ. În context, producătorii casnici din localitățile mai îndepărtate de orașe sunt dezavantajați în acest sens. Aceștia din urmă trebuie să depună un efort mai mare comparativ cu producătorii casnici din suburbii, în multe cazuri aceștia nu dispun de acces la rute de transport directe cu orașele mai mari unde au mai multe șanse să-și comercializeze rodul muncii proprii. 

Și dacă totuși au reușit să ajungă cu bine în oraș, după înghesuiala din autocar, producătorii casnici se izbesc violent de un cadru de reglementare extrem de birocratizat și rupt de realitate. Imediat ce coboară din autobuz, și încearcă să-și comercializeze surplusul din producția proprie, producătorii casnici se ciocnesc de o altă barieră - cea a cadrului de reglementare contorsionat. Condițiile de conformare sunt atât de complexe (anexa nr.1), încât, practic, restricționează accesul producătorilor casnici în piețe,  alungându-i în stradă. Ajuns în piață, producătorul casnic află că pentru a-și putea comercializa marfa acesta trebuie să completeze o Declarație de producător casnic conform anexei nr. 6 la Legea nr. 231/2010 și să prezinte actul de identitate și actul ce confirmă dreptul de proprietar sau deținător de teren. Dacă, printr-o minune, producătorul casnic circulă cu toate actele în original asupra sa, atunci acesta poate trece la etapa completării pe suport de hârtie a Declarației de producător casnic. În caz contrar, acesta fie se întoarce acasă cu marfa necomercializată, fie se instalează pe trotuar unde încearcă să-și vândă marfa cât mai repede, până nu vine poliția. Astfel, ajunși în oraș, producătorii casnici sunt prinși între ciocan și nicovală. Victime ale unei situații economice precare, aceștia ajung să fie și victimele unor reglementări rupte de realitate.

Pentru mai multe detalii accesați comentariul integral:

Descarcă comentariul

Acest comentariu a fost realizat cu suportul organizației NED