Ostilitățile din Ucraina au provocat un șoc economic și umanitar în restul Europei și, în special, în țările vecine, una dintre cele mai afectate fiind Republica Moldova. Nici durata, nici magnitudinea acestui șoc nu sunt certe, dar este neîndoielnic faptul că impactul asupra economiei moldovenești va fi semnificativ. În prezentul studiu noi am făcut o evaluare preliminară a impactului propagat pe cele mai importante canale de contagiune asupra sectoarelor macroeconomice ale Moldovei: canalul comercial, financiar și fiscal.

Nici înainte de declanșarea războiului în februarie 2022 evaluarea perspectivelor macroeconomice ale Moldovei nu era foarte optimistă. Deși în 2021 a fost înregistrată o creștere economică  pronunțată după recesiunea cauzată de pandemia Covid-19, progresul era fragil și subminat de o inflație puternică și în creștere. În prognoza sa din ianuarie 2022, Expert-Grup a estimat că PIB-ul Republicii Moldova va crește în 2022 cu 3% în termeni reali, iar prețurile de consum vor crește în medie cu 14% pe parcursul anului[1]. Având în vedere noile circumstanțe, se pare că nici această creștere moderată nu va putea fi realizată, iar inflația va depăși nivelul prognozat inițial.

Canalul comercial. Ca urmare a războiului, fluxurile comerciale cu Rusia, Ucraina și Belarus s-au redus din mai multe motive: distrugerea sau inaccesibilitatea infrastructurii de transport, blocarea porturilor și restricționarea tranzitului de bunuri destinate Rusiei, capacitățile reduse de plată în valută ale Rusiei și Belarus legate de blocarea rezervelor valutare, deprecierea valutelor acestor țări care a afectat profitabilitatea exporturilor, restricțiile la exportul unor categorii de bunuri, adoptate de guverne, creșterea costurilor de tranzacție din cauza excluderii unor bănci din sistemul SWIFT ș.a.

Cu toate că fluxurile comerciale cu Rusia, Ucraina și Belarus nu reprezintă o pondere majoritară în comerțul exterior cu bunuri al Republicii Moldova, pentru anumite ramuri, aceste țări reprezintă principalele piețe de desfacere sau principalele surse de materii prime și consumabile. Exportul de bunuri al Republicii Moldova spre aceste trei țări, luate împreună, a constituit 437 mil. USD în anul 2021 sau 15% din exportul total de bunuri al Republicii Moldova efectuat în anii 2018-2020 (Rusia – 9%, Ucraina – 3%, Belarus – 4%). Sistarea sau reducerea comerțului cu cele trei țări nu ar fi o problemă gravă dacă exporturile ar fi diversificate și pierderile s-ar distribui uniform pe diverse ramuri economice. În realitate, însă, pentru anumite întreprinderi sau chiar ramuri este pus sub semnul întrebării exportul lor în întregime sau în mare parte, ceea ce poate însemna faliment, lichidarea locurilor de muncă și credite neperformante.

Figura 1. Ponderea exporturilor în Rusia, Ucraina și Belarus în exportul total al Republicii Moldova la categoria respectivă, fără reexport, anii 2018-2020, %

Sursa: calculele Expert-Grup în baza datelor UN Comtrade. Valoarea exportului pentru fiecare din categoriile arătate este de cel puțin 1 mil. USD anual (media anilor 2018-2020). În paranteze este indicat codul categoriei din Sistemul armonizat. Datele nu includ comerțul exterior al regiunii din stânga Nistrului.

De exemplu, exportul de mere, pere și gutui proaspete este orientat aproape în totalitate (98% sau 59 mil. USD) spre Rusia (Figura 1). Exportul de căpșuni, zmeură, coacăze, la fel, este orientat în proporție de 95% spre Rusia (3 mil. USD). Tot Rusia este principala piață de desfacere pentru caise, cireșe, vișine, piersici și prune (56%), 10% din ele se exportă în Belarus și 3% – în Ucraina (în total 69% sau 19 mil. USD). Exportul de struguri este mai diversificat și totuși celor trei țări le revine o pondere de 52% din el sau 14 mil. USD (Rusia – 38%, Belarus – 8%, Ucraina – 6%). Exportul de alcool etilic și băuturi spirtoase tari este orientat preponderent spre Belarus (38%), Ucraina (13%) și Rusia (1%) – în total 15 mil. USD în valoare medie anuală. 

Dificultățile în exportul de bunuri către Rusia reprezintă o provocare și pentru industria textilă, fiindcă Rusiei îi revin 50% (sau 14 mil. USD) din exportul autohton de îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte, tricotate sau croșetate. În cadrul industriei constructoare de mașini, sunt afectate cel mai mult exporturile de pompe pentru lichide, din care 84% merg în Rusia, 4% – în Ucraina și 3% – în Belarus (3 mil. USD în total). Exportul de instrumente și aparate pentru reglare sau control automat este în mare parte orientat spre Ucraina (49%), urmată de Belarus (30%) și Rusia (21%) (3 mil. USD în total). Alte instrumente și aparate de măsură sau de control sunt exportate preponderent în Rusia (57%), urmată de Ucraina (12%) și Belarus (6%) (3 mil. USD anual). Încetinirea activității economice în Ucraina poate însemna pentru Moldova nu doar export ratat, ci și probleme legate de protecția mediului înconjurător, pentru că deșeurile de baterii și de acumulatoare electrice se exportau spre prelucrare preponderent (72%) în Ucraina.

Pe lângă pierderile directe legate de exportul neefectuat în Rusia, Ucraina și Belarus, sunt posibile și pierderi indirecte din reducerea producției și a exportului către alte destinații din cauza accesului scăzut la materiile prime și materialele, care anterior erau importate preponderent din cele trei țări. Este vorba, în primul rând, de agricultură și industria alimentară, dar și de construcții, fabricarea mobilei, fabricarea articolelor de papetărie etc.

Pe lângă scumpirea combustibililor în contextul situației regionale, o lovitură pentru producția agricolă vine și pe canalul importului de îngrășăminte: în anii 2018-2020, 83% din importul Moldovei de îngrășăminte minerale sau chimice azotate venea din Rusia, precum și 69% din importul de îngrășăminte mixte (Figura 2). Îngrășămintele de origine animală sau vegetală erau importate în proporție de 74% din Ucraina. Problema reorientării către alți furnizori constă nu doar în prețuri, ci și în însăși disponibilitatea fertilizanților. Uzinele de îngrășăminte din Europa și-au redus volumul producției din cauza creșterii prețului la gazele naturale (fabricarea îngrășămintelor azotate este intensivă în gaz), iar țările – mari producătoare de grâu precum Franța și Germania deja au rezervat o bună parte din fertilizanți[1]. Reducerea folosirii îngrășămintelor va micșora atât volumul, cât și calitatea roadei. De exemplu, conform estimărilor Agritel, micșorarea volumului de îngrășăminte azotate folosite cu 15% față de normă scade cu 5% roada de grâu și reduce conținutul de proteine[2]. De asemenea, îngrășămintele azotate cresc rezistența plantelor la secetă, ceea ce este deosebit de relevant pentru Moldova.

Descarcă evaluarea integral