În anul 2021 Republica Moldova a văzut cea mai înaltă rată de creștere a PIB-ului său din ultimele trei decenii. Deși în mod clar atestă și anumite îmbunătățiri structurale, acest episod de creștere nu oferă motive pentru optimism exagerat. După ce în 2020 economia a trecut prin cea mai adâncă recesiune din ultimii 25 de ani (-7,4%), componentele de recuperare post-COVID și post-secetă au o contribuție dominantă în creșterea economică din 2021. Mai mult, baza înaltă atinsă în 2021 va limita aritmetic creșterea pe care o anticipăm pentru anul 2022 (sub 3%). O ușoară accelerare a creșterii, până mai aproape de 3,5%, este posibilă în anul 2023, dar este condiționată de o mulțime de factori a căror perspectivă rămâne încă incertă.

Dincolo de efectele aritmetice tranzitorii, constatăm riscurile reducerii pe termen lung a creșterii economice. Dacă în perioada 2001-2010, PIB-ul a crescut cu 5,2% în medie anuală, atunci în 2011-2020 – cu 2,9%. Rezultatele empirice sugerează riscuri reale de menținere a ritmurilor modeste de creștere a PIB-ului sau chiar de scădere continuă a acestora. Dacă în primul deceniu de creștere, PIB-ul era în mare parte antrenat de creșterea productivității totale a factorilor, care mai mult decât a compensat reducerea ocupării, atunci în deceniul 2011-2020 câștigurile de eficiență au fost mult mai modeste. În linii mari, pierderea impulsului economic este determinată de prevalența unui climat instituțional neprietenos mediului de afaceri, de risipa de resurse în sectorul întreprinderilor de stat și de capacitatea relativ limitată a firmelor pentru inovare. Înlăturarea unora dintre aceste deficiențe deja a fost stabilită ca prioritate de către Guvern, un accent mai mare trebuind să fie pus, din punctul nostru de vedere, pe abilitarea firmelor de a inova din punctul de vedere al marketingului, managementului organizațional și tehnologic. Totodată, persistența emigrației, în special, a populației tinere, va reduce oferta de forță de muncă și va pune constrângeri suplimentare asupra creșterii potențiale.

Combinația dintre o creștere anemică și o inflație de două cifre – stagflație – reprezintă un mix foarte periculos, inclusiv din punct de vedere social. Un risc major este exacerbarea inegalităților cauzate de scumpirea hranei și impactul asupra populației cu cele mai mici venituri. Pentru păturile vulnerabile, inflația personală va fi mai mare decât media. Incertitudinea veniturilor, combinată cu scumpirile presante, poate declanșa turbulențe sociale cu consecințe politice. Pe termen scurt, rămân necesare măsurile de susținere a păturilor afectate, iar pe termen mediu – o tranziție spre o impozitare cu un caracter mai redistributiv.

Semnalele pozitive, chiar dacă încă plăpânde, în datele privind demografia întreprinderilor din 2021 sunt de bun augur. După ani lungi în care „sporul natural” al firmelor a fost unul negativ, în 2021 numărul firmelor nou-create l-a depășit pe cel al firmelor lichidate. Deocamdată, este destul de dificilă interpretarea univocă a acestui fapt statistic – poate că este o schimbare structurală de trend, sau poate că aceasta este una dintre consecințele pandemiei de COVID-19 și ale crizei economice asociate, supraviețuind doar firmele „super-eroi”. Sau poate, de ce nu, este o îmbunătățire de sentiment economic al firmelor, mai ales pe fundalul creșterii în anul 2021 a investițiilor finanțate din surse proprii. Este cert faptul că Guvernul trebuie să stimuleze nu doar crearea noilor firme, dar și revenirea în afaceri a antreprenorilor care au apetitul să-și asume noi riscuri după ce au eșuat, maturizarea continuă a IMM-urilor, inclusiv creșterea lor ca dimensiune economică, creșterea gradului de internaționalizare a acestora, dezvoltarea competențelor managerilor și integrarea firmelor locale în lanțurile valorice ale marilor investitori străini.

Criza energetică a creat un context financiar-economic extrem. Este vorba atât de impactul negativ asupra firmelor, cât, mai ales, de impactul asupra gospodăriilor casnice (principalul sector consumator de gaze naturale) și administrația publică (care a trebuit să adopte decizii costisitoare de acordare a unor compensații speciale pe durata rece a anului). Prețurile majorate la gaz, energia electrică și termică, dacă vor fi permanente, riscă să aplice o lovitură dramatică bunăstării gospodăriilor casnice și să producă modele de adaptare suboptimale din punct de vedere social, inclusiv, acumularea arieratelor, tranziția la soluții și surse de energie mai primitive (sobe cu lemne, eventual, tăiate ilegal, tizic) și riscul de încurajare a emigrării. Aceasta face cu atât mai urgentă implementarea marilor proiecte de racordare a sistemului energetic național la cel european. Totodată, aceasta aduce în discuție și noi subiecte de strategie, inclusiv necesitatea de creștere substanțială a capacităților interne de producție energetică și posibil o restructurare a consumului printr-o tranziție mai puternică spre energia electrică.

Observăm o decuplare clară a creșterii economice de la piața muncii. După o comprimare a activității determinată de restricțiile dure din 2020, creșterea ocupării din 2021 este foarte plăpândă, îmbunătățindu-se într-o anumită privință situația bărbaților, în timp ce ocuparea femeilor stagnează. Aceasta riscă, pe de o parte, să amplifice inegalitățile de gen, deja destul de puternice. Pe de altă parte, în contextul energiei mai scumpe și al creșterii generalizate a prețurilor, aceasta pune presiune și mai mare asupra Bugetului Public Național (BPN). Deși în strategia anticriză a Guvernului în mod clar se acordă preferință subvențiilor explicite sau implicite acordate populației, pe termen lung această soluție nu este durabilă, deoarece riscă să dezechilibreze puternic sistemul bugetar. Răspunsul sistemic la criză trebuie să vină în cadrul unei strategii de reziliență, inclusiv prin politicile de creștere a ocupării și a productivității muncii oamenilor.

Riscurile asupra bugetului se pot intensifica în 2022. Guvernul deja și-a asumat un deficit substanțial în BPN pentru anul 2022 (circa 6% din PIB). Însă riscurile în adresa deficitului abundă. Prețurile la gaz ar putea să-și continue creșterea, ceea ce va declanșa scumpiri în întregul sistem energetic și chiar dincolo de acesta, va genera noi așteptări privind majorarea compensațiilor pentru gospodăriile casnice și va alimenta anticipările inflaționiste, deja destul de puternice. Mai mult, chiar și firmele private sau instituțiile publice (spitalele, școlile) ar putea cere compensații sau alte măsuri de răspuns guvernamental la scumpirea energiei (de exemplu, prin plafonarea prețurilor), ceea ce ar putea să aibă noi implicații bugetare directe. Deși există unele previziuni optimiste, rămân încă neclare perspectivele noilor valuri ale pandemiei COVID-19 și implicațiile acestora asupra sistemului de protecție a sănătății, mai ales în contextul unei rate de vaccinare extrem de reduse în Republica Moldova.

Credem că este posibilă și necesară o coordonare mai bună a politicilor macroeconomice. O impresie care se creează din comentariile publice pe marginea totalurilor anului 2021 și a perspectivelor economice pentru 2022 este că Guvernul și Banca Națională a Moldovei văd în mod ușor diferit contextul economic, provocările imediate care cer răspuns de politici și instrumentele potrivite pentru aceasta. Chiar dacă cele două mari zone de politică macroeconomică – monetară și bugetar-fiscală – pot fi într-o anumită concurență pentru a răspunde unor obiective instituționale sau politice imediate, pe termen lung obiectivele strategice și instrumentele aplicate trebuie reconciliate. Totodată, scăderea ritmurilor de creștere a potențialului economic scoate în evidență necesitatea fortificării componentei structurale în arsenalul de politică macroeconomică – și anume, consolidarea regulatorilor independenți, asigurarea concurenței loiale, prevenirea și eliminarea aranjamentelor monopoliste.

O politica structurală mai puternică de stimulare a ofertei va permite și corectarea durabilă a dezechilibrelor externe. Or, pe lângă accelerarea spectaculoasă a inflației, o altă evoluție notabilă a anului 2021 a fost înrăutățirea contului curent, acesta ajungând la aproape -14% din PIB. Pentru anul 2022 noi prognozăm că, chiar dacă se va produce o corecție a indicatorului (până la circa -12%), riscurile în adresa contului curent vor rămâne înalte, pe fundalul unei inflații persistente și a unei creșteri economice relativ modeste. Anticipăm continuarea creșterii remiterilor personale, precum și a veniturilor interne. Cuplată cu o creștere a raportului dintre prețurile interne și prețurile de import, remitențele și veniturile salariale mai mari vor susține cererea pentru bunuri de import într-o proporție mai mare decât pentru producția internă. Există așteptări optimiste privind creșterea finanțării de către partenerii de dezvoltare și a intrărilor de investiții străine directe (ISD).

Un risc semnificativ este creșterea prea rapidă a gradului de îndatorare a statului. Guvernul și-a asumat obligații financiare majore în raport cu gospodăriile casnice și cu grupurile sociale vulnerabile, dar a stabilit și ținte ambițioase referitoare la proiectele de infrastructură. Proiectele date (inclusiv cele referitoare la drumuri, apeducte și interconectare energetică) în mod clar vor avea un randament economic major și sunt îndreptățite, doar că materializarea acestuia va veni cu un anumit decalaj, ceea ce ar putea crea, cel puțin temporar, nevoia de creștere a gradului de îndatorare. Din acest punct de vedere, este extrem de important nu doar managementul precaut al datoriei publice, dar și eliminarea din sistemul finanțelor publice a surselor de risipă cronică (cum ar fi întreprinderile de stat, proiectele de infrastructură și alte active ale statului prost administrate, statele de personal umflate, etc.).

Vorbind de finanțele publice, credem că subiectul descentralizării financiare efective trebuie să avanseze în prim-planul agendei publice. În 2021 transferurile de la bugetul de stat asigurau trei sferturi din veniturile totale ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale. Guvernul și-a asumat un model de guvernare care pune accent pe apropierea de oameni. Aceasta implică și un model „mai optimal” de organizare a finanțelor publice locale și de plasare a acestora în sistemul național, unul care ar asigura descentralizare efectivă, nu doar formală. Dincolo de defalcările mai generoase de la impozitele generale de stat, aceasta implică mai multe competențe atribuite APL în dezvoltarea economică local[, mai mult respect pentru autonomia locală și o reorganizare administrativ-teritorială. Actuala structură administrativ-teritorială este puternic fragmentată, multe autorități publice locale - de ambele niveluri – fiind incapabile să-și acopere propriile costuri administrative, fără a mai vorbi de a colecta resurse pentru dezvoltarea comunităților pe care le reprezintă.

Descarcă publicația (ro)       Descarcă publicația (en)

Acest document este elaborat de către Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” în cadrul proiectului „Informează, abilitează și acționează! Societatea civilă pentru o mai bună guvernanță corporativă în Moldova” („Bugetul Meu”), co-finanțat de Uniunea Europeană și Konrad Adenauer Stiftung e.V. Opiniile exprimate în această publicație aparțin autorilor și nu reflectă neapărat opiniile Uniunii Europene și ale Konrad Adenauer Stiftung e.V.