Analiza componentelor socio-economice ale programelor și promisiunilor electorale ale concurenților electorali la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 prin prisma relevanței, fezabilității financiare și oportunității.

 

În mod normal, programele electorale sunt una din principalele pârghii prin care concurenții electorali încearcă să câștige încrederea alegătorilor. În cazul Republicii Moldova, similar scrutinelor electorale anterioare, politica este centrată pe personalități, atacuri la persoană, developarea „scheletelor din dulapuri” și mai puțin pe idei și doctrine. Ca rezultat, atenția este deturnată pe agende false pentru țară, iar programele electorale ale partidelor sunt trecute în plan secund. Spre exemplu, în cadrul campaniei electorale curente pentru alegerile anticipate din 11 iulie 2021, din cele 22 de formațiuni politice înregistrate, doar 5 concurenți electorali (Congresul Civic, PAS, BECS, PDM, PDCM) au venit cu programe electorale cu un nivel mai înalt de detaliere, alte 12 entități politice au venit cu programe / oferte electorale succinte, fără detalieri, de regulă de 1-2 pagini, în timp ce în cazul a 5 partide nu a fost identificat niciun document/link cu angajamentele electorale pentru această campanie.

Analiza programelor și promisiunilor electorale ale candidaților pentru alegerile parlamentare anticipate scoate în evidență, în mare parte, lipsa unor abordări comprehensive și sistemice de abordare a problemelor, cel mai des partidele omițând din vizor subiecte socio-economice importante pentru țară. Per ansamblu, cele mai multe priorități din ofertele electorale ale partidelor se încadrează în cei patru piloni ai dezvoltării durabile, cu 10 obiective corespunzătoare pe termen lung din Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2030”. Printre obiectivele care se repetă mai frecvent în retorica de program ale partidelor pot fi enumerate susținerea pentru IMM-uri și producători autohtoni, reducerea inegalităților sociale, sporirea autonomiei financiare a localităților și asigurarea acestora cu infrastructura critică, drumuri locale și naționale reparate, industrializare, creșterea suprafețelor împădurite sau al celor irigate etc. În același timp, există și propuneri mai „revoluționare” care ar putea intra în coliziune cu principiile economiei de piață, cadrul normativ național, dar și angajamentele internaționale ale Republicii Moldova. Printre acestea pot fi enunțate combaterea prețurilor și controlul public al prețurilor diferitor categorii de produse, cote obligatorii pentru IMM-uri la achizițiile publice, construirea de fabrici de stat în toată țara, naționalizarea întreprinderilor din domeniul importului de alcool, produse petroliere și tutun, anularea a circa 150 de taxe și impozite și transformarea lor într-un impozit unic, utilizarea rezervelor valutare ale BNM pentru investiții publice sau a rezervelor obligatorii menținute de băncile comerciale la BNM pentru subvenții la procurarea apartamentelor sau chiar și revizuirea mecanismului de distribuție a terenurilor în conformitate cu Programul Național „Pămînt" – program care s-a consumat cu peste 20 de ani în urmă și prin care proprietatea colectivă a trecut în proprietatea privată a agricultorilor.

Marea majoritate a promisiunilor electorale din domeniile sociale și economice nu sunt fezabile din punct de vedere financiar. Cele mai multe partide și-au construit ofertele electorale cu angajamente în mare parte seci, fără a indica niște ținte numerice asumate, ceea ce denotă fie superficialitate, fie pur și simplu necunoașterea realităților din Republica Moldova din domeniile abordate. În cazul acestui tip de concurenți electorali, un alegător conștient pur și simplu nu poate aprecia realismul promisiunilor listate. De asemenea, în majoritatea cazurilor, partidele se limitează în a puncta doar finalitățile dorite fără a intra în detalii despre care vor fi principalele instrumente aplicate pentru a reuși să implementeze în practică obiectivele. Mai mult decât atât, și candidații electorali care au venit cu programe detaliate specifică vag sau deloc cum și de unde vor mobiliza resursele financiare necesare. Chiar dacă prioritățile electorale expuse implică o extindere substanțială a cheltuielilor publice, cadrul de resurse care să arate prin ce metode partidul odată ajuns la guvernare are de gând să mobilizeze un cuantum suficient de venituri pentru a asigura finanțarea promisiunilor electorale este redat în mod minimalist sau lipsește. Astfel, este specifică tendința potrivit căreia cuantumul promisiunilor pentru următorii 4 ani depășește posibilitățile bugetare. Un exemplu elocvent în acest sens este cazul pensiilor, unde probabil și din motivul că persoanele în etate au avut cea mare rată de participare la ultimele scrutine electorale, partidele s-au hazardat într-o adevărată licitație pentru această categorie de alegători. Dacă PAS își propune drept unul din obiective-cheie instituirea pensiei minime de 2000 lei, PDCM vizează ridicarea pensiei minime la nivelul minimului de existență (2088 lei) și oferirea de „pensia a 13-a” pentru cei a căror pensie este sub minimul de existență, Blocul „Renato Usatîi” promite 2500 lei, Platforma DA ridică mizele pensiei minime până la 3000 lei, iar AUR și PUN supralicitează cu pensia minimă de 3500 și respectiv 4000 lei. Totodată, PDM se angajează să dubleze pensia medie timp de 4 ani, în timp ce Blocul electoral al comuniștilor și socialiștilor vine cu promisiunea de indexare a pensiilor cu cel puțin 20%, de două ori pe an. Dacă  angajamentul PAS implică cheltuieli de circa 4,3 miliarde lei pentru primul an și de 14-15 miliarde lei pentru 4 ani de mandat, ceea ce este un efort bugetar semnificativ, dar nu imposibil de realizat, la fel ca și promisiunile PDCM care sunt apropiate financiar de propunerea PAS, atunci promisiunile PDM, BECS sau Platforma DA pornesc de la cheltuieli bugetare adiționale de minim 30 miliarde lei pentru 4 ani de mandat, ceea ce contrapunând la cadrul bugetar actual, este de neimaginat cum ar putea fi implementat.

Îndemnăm concurenții electorali să se angajeze în promisiuni electorale realiste, să se detașeze de populism și să propună viziuni complexe privind dezvoltarea țării. Promisiunile electorale trebuie să fie ancorate în realitățile socio-economice ale Republicii Moldova cu obiective măsurabile și/sau indicatori de impact, să prevadă instrumente realiste care ar asigura fezabilitatea acestora (ex: surse de finanțare, instrumente de implementare, țintele concrete) și să fie oportune pentru dezvoltarea social-economică echilibrată și durabilă a țării. În același timp, condamnăm iresponsabilitatea acelor concurenți electorali care se întrec în promisiuni, fără a lua în calcul posibilitățile financiare și spațiul fiscal al țării, precum și principiile economiei de piață și angajamentele internaționale ale țării. Chemăm societatea civilă și mass-media să analizeze în mod critic și minuțios, să monitorizeze și să informeze publicul larg despre esența promisiunilor electorale și, ulterior, implementarea acestora. Aceasta va permite responsabilizarea politicienilor și, pe termen lung, dezvoltarea unei clase politice mai calitative, care este principala precondiție pentru reformarea și modernizarea țării.

Aspecte metodologice. Datele de intrare pentru analiza promisiunilor electorale au fost colectate începând cu debutul oficial al campaniei electorale (11 iunie) până pe data de 24 iunie. Toate informațiile care au stat la baza analizei sunt exclusiv din surse publice, pornindu-se de la premisa că Programul electoral este un instrument de a convinge alegătorii, respectiv trebuie să fie public și popularizat de participanții la alegeri. Evaluarea programelor/ ofertelor electorale este s-a făcut din perspectiva relevanței, fezabilității financiare și oportunității acțiunilor propuse pe dimensiunea economică și socială. Aceasta nu ia în calcul angajamentele pe alte domenii decât din perspectiva impactului asupra finanțelor publice. De asemenea, ordinea în care sunt analizate programele electorale corespunde ordinii formațiunilor politice din buletinul de vot.

 Descarcă analiza integrală