Recuperarea economică pentru 2016 – 2017 – tendință durabilă sau vârf de aisberg?

Tipărește
Data publicării: Joi, 08 Decembrie 2016
Accesări: 2932

Deși anul economic 2016 a fost mai favorabil comparativ cu 2015, acesta a confirmat principala problemă a economiei moldovenești – competitivitatea scăzută. După recesiunea din 2015 (-0,5%), Produsul Intern Brut înregistrează o recuperare marginală în 2016, cu o creștere estimată la circa 3%. Aceasta a fost determinată de creșterea în două sectoare, care, cel mai probabil, nu este durabilă: (i) agricultura; și (ii) serviciile. Sectorul agricol a înregistrat o creștere compensatorie după seceta din 2015; însă efectul bazei de comparație joase se va disipa în 2017, iar creșterea nu poate fi susținută pe fondul reducerii investițiilor. Sectorul serviciilor și-a revenit grație unei creșteri modeste a consumului final, care, la rândul său, a fost impulsionat de creșterea salarilor; însă acest avans a avut loc pe fondul reducerii productivității muncii și a investițiilor în capital fix, fapt ce implică repercusiuni asupra competitivității.

Carențele de competitivitate au fost developate și de faptul că în 2016 consumul final a revenit în calitate de principalul motor de creștere economică, fapt ce a dus la creșterea importurilor, în timp ce exporturile, în termeni reali, au scăzut. Astfel, așa cum am anticipat în ediția precedentă MEGA, principala sursă care a amortizat șocurile economice în 2015 – exportul net – s-a disipat în 2016. Mai mult decât atât, aceasta a avut un efect negativ major asupra PIB-ului din cauza creșterii discrepanței dintre exporturi și importuri în 2016. Pentru anul 2017 se menține un nivel sporit de incertitudine privind evoluțiile macroeconomice, deoarece sursele care au propulsat economia în 2016 nu sunt durabile. Totuși, admitem o anumită revigorare a sectorului industrial, care va duce la o dinamizare marginală a exporturilor, precum și o creștere modestă a activității investiționale pe fondul efectelor relaxării politicii monetare, dar și stabilizării politice (efectul post-electoral). Astfel, anticipăm o creștere a PIB-ului de circa 4-5%, cu ipoteza absenței altor șocuri climaterice, economice, politice sau de altă natură.

În pofida recuperării economice din 2016-2017, accentuăm degradarea calității acesteia. Pe lângă carențele de competiitvitate și durabilitate menționate mai sus, calitatea creșterii economice este afectată de cel puțin 3 factori. În primul rând, continuă să scadă productivitatea muncii, care în paralel cu creșterea salariilor reale subminează capacitatea productărilor de a concura pe piața internă și externă. În al doilea rând, o bună parte din creșterea consumului, care a redevenit principalul motor de creștere economică, are loc din contul consumului de bunuri și servicii în natură generate în interiorul gospodăriilor casnice. Aceasta s-a datorat revigorării sectorului agricol și, respectiv, a avut loc preponderent în gospodăriile rurale, cu venituri mici. În al treilea rând, investițiile în capital fix au rămas în scădere pe parcursul anului 2016, iar pentru 2017 nu ne așteptăm la o impulsionare substranțială a activității investiționale. Factorii menționați relevă lipsa de durabilitate și incluziune a creșterii economice din 2016-2017, și urmează să frâneze avansul economic pentru anii următori (pentru următorii circa cinci ani, anticipăm o creștere economică în jur de 3-4% (+/- 1 p.p.), deși este necesară o creștere de 2 ori mai rapidă pentru a asigura convergența în timp util la țările din Europa Centrală și de Est).

Problemele de calitate și durabilitate ale creșterii economice sunt relevate și de tendințele de pe piața muncii, unde rata de ocupare a crescut din contul ocupării informare, în timp ce rata de ocupare formală a scăzut. Totodată, în pofida reducerii ratei șomajului în 2016, se atestă anumite evoluții negative în structura șomajului oficial înregistrat. Astfel, a crescut ponderea șomerilor concediați de la locul precedent de muncă, fapt ce ar putea fi un indiciu asupra activității agenților economici, care fie își contractă activitatea economică, fie încearcă să rentabilizeze afacerile.

Principala provocare imediată ține de riscul inducerii în eroare a decidenților de politici economice a tendințelor economice, care la suprafață arată relativ bine, însă conțin multe subtilități îngrijorătoare. Așa cum am menționat mai sus, în pofida creșterii economice, a consumului și a ocupării, o analiză mai atentă a datelor statistice relevă creșterea dezechilibrelor comerciale, reducerea ocupării formale, reducerea productivității muncii, reducerea investițiilor, creșterea consumului din surse informale, fapt ce subminează sustenabilitatea creșterii economice. Prin urmare, factorii de decizie trebuie să trateze cu precauție indicatorii privind tendințele economice din țară. Aceasta ține nemijlocit de politicile bugetare, fiscale și monetare, care trebuie să fie mai curând stimulatorii, decât restrictive (în spiritul promovării politicilor contraciclice). Astfel, în pofida creșterii economice pozitive anticipate pentru 2017, autoritățile nu trebuie să înăsprească povara fiscală, în același timp trebuie să relaxeze mai activ politica monetară (presiunile inflaționiste din partea cererii rămân slabe), și sa fie foarte prudenți în promovarea austerității bugetare (reducerile de cheltuieli bugetare nu trebuie să atingă sferele de sănătate și educație, care nu doar că reprezintă proporții substanțiale din PIB, dar și sunt responsabile de calitatea capitalului uman).

Principala provocare pe termen mediu ține de nivelul scăzut al productivității muncii. Discrepanța dintre creșterea salariului real și a productivității muncii din ultimii ani s-a accentuat chiar și pe fondul emigrării populației cu vârsta aptă de muncă, precum și de reducerea constantă a ratei de ocupare. Prin urmare, competitivitatea economiei moldovenești este subminată atât din punct de vedere a prețului forței de muncă, cât și a calității acesteia. Aceasta afectează capacitatea țării de a valorifica pe deplin potențialul oferit de ZLSAC cu UE, alimentează dezechilibrele balanței de plăți, pune presiuni permanente pe nivelul rezervelor valutare ale BNM și, respectiv, pe moneda națională, generează volatilitate macroeconomică și expunere față de șocuri externe. Și mai grav este că elementele respective, la rândul său, erodează atractivitatea investițională a țării, fapt ce afectează și mai mult productivitatea muncii. Republica Moldova s-a aflat mereu prinsă în acest cerc vicios, care a devenit și mai periculos în ultimii ani, pe fondul mai multor eșecuti de guvernață (instabilitatea politică și frauda bancară) care au compromis și mai mult atractivitatea investițională a țării, fapt ce își va lăsa amprenta asupra productivității muncii și competitivității pe parcursul următorilor câțiva ani.

Principala provocare pe termen lung ține de creșterea deficitului balanței de plăți. Discrepanța dintre fluxurile financiare care părăsesc Republica Moldova (ex: importuri) și cele care intră în țară (ex: exporturi, remiteri) urmează să crească în anii următori, oscilând în jurul valorilor de 4-5% din PIB. Deși este un nivel comparabil cu alte state din CSI, acest deficit este destul de înalt comparativ cu țările din Europa Centrală și de Est. Mai mult decât atât, problema deficitului de cont curent este agravată de nivelul înalt al datoriei externe (care este practic echivalentă cu PIB-ul), precum și de influxurile modeste de investiții străine directe (Moldova se află, în mod tradițioal, pe ultimele locuri în Europa la capitolul ISD per cap de locuitor). La baza acestor dezechilibre este competitivitatea scăzută (deficitul balanței comerciale este principala cauză a deficitului de cont curent), iar riscurile vizează stabilitatea macroeconomică (în special, asupra monedei naționale).

Soluția pentru provocările pe termen mediu și lung se află în mâinile guvernării. În vederea echilibrării deficitului de cont curent, este necesar de sporit exporturile. Pentru a spori exporturile, este necesar de sporit competitivitatea. Pentru a spori competitivitatea, este necesar de sporit productivitatea muncii – obiectiv realizabil doar în contextul dinamizării activității investiționale. Conform Raportului Global al Competitivității 2016-2017, top-3 bariere pentru investitori sunt: (i) corupția; (ii) instabilitatea politicilor; și (iii) instabilitatea politică. Spre deosebire de alte bariere înlăturarea cărora, de regulă, necesită mai multe resurse și timp (ex: accesul la finanțe, accesul la infrastructură, calitatea forței de muncă), barierele existente pot fi înlăturate doar în baza unei voinței politice ferme și consolidate. În acest sens, autoritățile trebuie să urgenteze (iar pe alocuri să deblocheze) reforma justiției și să implementeze o reformă efectivă a administrației publice (toate soluțiile în acest sens se regăsesc în Strategiile relevante aprobate recent). Dezvoltarea unui serviciu public transparent, profesionist și centrat pe interesele populației și firmelor, susținut de un sistem al justiției incoruptibil, sunt principalii factori care vor impulsiona activitatea investițională în Republica Moldova, cu efectele necesare asupra productivității muncii, competitivității țării și durabilității modelului de creștere economică.

Citește publicația Read the report 

 


 

wbAcest raport este publicat de Centrul Analitic Independent Expert-Grup cu suportul financiar oferit de Parteneriatul Global pentru Responsabilizare Socială (GPSA), Banca Mondială. Opiniile din acest document aparțin autorilor și nu reflectă opinia GPSA sau a Băncii Mondiale.

Tipărește

Implicare

semnaleaza-drumuri

baner-mini--aplicatia-reforma

baner-scoala-mea-expert-grup

calculator-baner