Participarea în Comunitatea Statelor Independente (CSI) devine un subiect intens dezbătut de către diverși actori politici. Tot mai des, CSI este calificat drept organizație ineficientă, care nu servește intereselor naționale ale țării. Aceasta este catalogată drept defectuoasă, avându-se în vedere acțiunile Rusiei în relație cu Ucraina și nefuncționarea angajamentelor cu referire la respectarea integrității teritoriale și asigurarea păcii. Cu toate acestea, din discuție este omisă importanța pieței CSI pentru exporturile moldovenești (circa 40%), dar și pentru alte domenii ale economiei naționale (migrație, energie etc.). Așadar, observăm că retorica “pro” și “contra” CSI tinde să neglijeze componenta economică. Analiza dată nu are drept scop oferirea unui răspuns univoc despre necesitatea menținerii Republicii Moldova în componența CSI, ci vine să completeze cadrul de dezbateri cu argumente economice.

Abandonarea CSI:

• Participarea la Acordul privind Zona de Liber Schimb a CSI (semnat în 2011, ratificat în 2012) va rămâne cel mai degrabă în vigoare. Ieșirea din aceasta poate avea loc la cererea părții moldovenești, după 1 an de la informarea prealabilă.[1] Așadar, retragerea din CSI nu atrage după sine în mod obligatoriu și părăsirea zonei de comerț liber. Acest lucru se referă de asemenea la alte zeci de acorduri, inclusiv cel privind libera circulație în țările CSI.[2] Un caz elocvent este Georgia, care deși a părăsit CSI nu a abandonat în totalitate acordurile CSI[3].
• Apariția unor constrângeri adiționale pentru diversificarea piețelor de desfacere, având în vedere impactul factorului politic intern, și deopotrivă extern, asupra prezenței produselor moldovenești pe piețele tradiționale (CSI). Volumul fluxurilor comerciale către această piață s-ar putea menține pe linia de descreștere, având în vedere că în 2013 acestea au coborât sub 40% din totalul exporturilor. Această tendință va fi încurajată pe măsură activizării exporturilor către UE și Turcia. Interconectările la resursele energetice europene (via România) pot facilita acest proces. 
• Sursele bugetare alocate pentru participarea în CSI vor putea fi redirecționate pentru alte obiective. Banii economisiți nu vor reprezenta o sumă impunătoare, dar aceștia pot fi folosiți pentru achitarea taxelor de membru în alte organizații internaționale. Prin urmare, anularea cotizațiilor rezultate din statutul de membru al CSI ar permite economisirea a circa 5 mil. de lei anual (în 2012, cotizațiile atingeau circa 4,5 mil. lei, iar în 2014[4] pentru această destinație au fost bugetate 5,2 mil. lei).

• Pe termen scurt și mediu, ieșirea din CSI poate cauza tensionarea relațiilor cu Rusia, inclusiv pe latura economică. Abandonarea CSI de către un număr mai mare de țări (Georgia, Ucraina, și în eventualitate - Moldova) poate forța Rusia să ceară revizuirea mai multor acorduri în cadrul CSI, în particular în domeniul comerțului, dar și a migrației. Asemenea scenariu este realist și poate fi aplicat odată cu lansarea procesului integraționist euroasiatic – Uniunea Economică Euroasiatică (2015).

• În condițiile suspendării participării în CSI, Moldova va fi nevoită să aloce resurse și eforturi pentru a semna acorduri bilaterale cu statele rămase în cadrul CSI. În paralel, se va spori semnificația altor structuri regionale active în domeniul economic (spre exemplu, GUAM), care permit interacțiunea cu diverse țări din CSI.

Menținerea în componența CSI:

• Posibilitatea folosirii CSI ca platformă adițională pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale cu țările participante. Aici ne referim în primul rând la țările exportatoare de hidrocarburi (Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan).

• Prin intermediul CSI poate fi facilitată interacțiunea cu alte procese integraționiste de pe spațiul post-sovietic (Uniunea Vamală, Spațiul Economic Unic, iar ulterior – Uniunea Economică Euroasiatică). Asemenea  apropiere permite anticiparea și eventuala atenuare a efectelor care pot rezulta din măsurile de natură non-tarifară, adoptate de către structurile integraționiste menționate.

• Menținerea statutului de membru CSI, în condițiile creării zonei de liber schimb cu UE, ar fi în măsură să sporească interesul din partea comunității investitorilor. Acest avantaj este considerat atractiv în mod egal pentru investitorii din CSI, cât și pentru cei europeni. Cu scopul eliminării costurilor tarifare și respectiv de producție, companiile din CSI, dar și UE, ar putea fi și mai tentate să-și transfere capacitățile de producție în Moldova, beneficiind dublu de regimul comercial liberalizat cu CSI și UE. 

Având în vedere tendința clară de politizare a subiectului, considerăm drept oportună și imperativă abordarea bazată pe argumente economice. Aceasta se referă atât la adepții CSI, cât și la opozanții acesteia. Mai mult ca atât, abandonarea CSI este folosită deseori drept argument în favoarea unei integrări europene mai robuste. Cu toate acestea, aderența la CSI nu a împiedicat nici liberalizarea vizelor cu UE, și nici parafarea Acordului de Asociere.

În fine, viitorul CSI este unul incert. În primul rând, ineficiența politică a CSI a fost confirmată de incapacitatea acesteia de a stopa acțiunile neprietenoase ale Rusiei împotriva Ucrainei, soldate cu anexarea Crimeii. În al doilea rând, valabilitatea acordurilor colective semnate între țările CSI depinde deseori de voința politică a Rusiei. Totodată, interesul pentru CSI în rândul clasei politice este în descreștere pe măsura accelerării integrării europene (Ucraina, Moldova). În al treilea rând, însăși Rusia are o poziție echivocă față de CSI, fiind focusată pe Uniunea Euroasiatică. Astfel, evoluția ulterioară a CSI va depinde de gradul de avansare a proceselor integraționiste euroasiatice, coordonate de Rusia,  dar și de nivelul de participare a statelor CSI, care se apropie în mod rapid de UE.

Acest material este realizat de către Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP cu sprijinul Fundației „Open Society Institute”, în cadrul proiectului de suport instituțional pentru 2013/2014. Afirmațiile și concluziile din acest document aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția sau opiniile finanțatorului.